-Băiatule, pe tine nu te ascult la literatură, pe tine te doboară gramatica! Deci, nu mai veni cu texte şi compuneri că n-are rost.Gramatica te mănậncă pậnă la final!

-Ce faci băieţelule? aud că te plictiseşti singur.Nu? Cum stai cu gramatica ? Cel mai bun din şcoală ? Hmm !! Credeam că urechile mele au captat altceva…Probabil am greşit eu..

Amely cu chef de glume,i-am răspuns în doi peri şi chiar am închis telefonul.

-Nu ai chef de vorbă cu mine? Ţi s-au înnecat corăbiile băiete? a sunat ea din nou..Vezi că de sărbători vin la tine! Să nu fugi la ţară! Să stai acolo!

-Desigur cu pregătirea pe care trebuie să o fac voi pleca pe lună..Treaba ta ce faci!

Am închis telefonul şi două săptămậni a fost linişte, a treia săptămậnă m-a sunat.Vocea-i părea  sugrumată,căzută de departe:

-O să zaci tot Crăciunul aşa? Las-o în dunga pădurii,  mor aici în gara asta de nimic, nici măcar căruţa aia pentru morţi n-o să mă desfacă de peronu’ ăsta!Vino la gară să mă iei că am îngheţat bocnă!

-Mă duc la gară să iau dementa, i-am zis mamei în vreme ce alergam pe scări. I s-a făcut de zăcut în oraşul nostru!

-Vezi că pleacă unchiul Milică la gară.Du-te cu el cu maşina.Autobuz n-ai, fugi repede!

-Bine.Am fugit.Am fuugiit!!!

Unchiul Milică se învîrtea ca un apucat în jurul maşinii, meşterea ceva la ea, s-a uitat la mine  şi a zis:

-Te duci la mậndre nepoate? Arăţi ca un cocoş parfumat, a rậs el lovind uşa maşinii cu pumnu’.Mă-ta! Parcă eşti Dorica după nunta de aur.leşinată!

Maşina a pornit greu strecurậndu-se printre troienele murdare, îngheţasem pe bancheta din spate, banchetă pe care unchiu Milică căra zilnic, miei, purcei, alte n animăluţe, baloţi de paie, uneori chiar baligă, îngrăşămậnt pentru pămậnturile lui.

-Uite fata ! Pom de Crăciun ! rậde apoi roteşte volanul cu ambele mậini.

-Dacă reuşesc să o dezgheţ, da, cred că-i bocnă, nici de mişcat nu se mişcă.. Bocnă de îngheţată ,  ceva timp n-a  scos cậteva cuvinţele,.obrajii îi erau roşii vineţii , ochii  închişi strậnşi la maxim..Mă uitam la ea, zậmbeam apoi a căzut cu capul pe banchetă într-un leşin atotputernic.

-Du-te copile şi ai grijă de ea că bobocul ăsta de fată a luat tot gerul pînă aici! Bre ce noroc au unii!!! Eu trebuie s-o dezmierd pe Dorica în cele 90 de kile şi tu? Sfinte!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s