Toamnă în poeme
Violetta Petre

S-a întomnat cerneala-n călimară
A prins un iz de frunze veştejite
Peniţa, pe-o silabă, stă să moară,
Rămân cuvinte nemărturisite.

Poemele aşteaptă la o vamă
(Sârma ghimpată le-a rănit elanul),
Sub robele prea grele de aramă
A început să ţipe porţelanul.

Doar cioburi se împrăştie alene
Pe linia de graniţă abstractă;
Pentr-un bilet de trecere, sub gene
Îţi dau, la schimb, albastra-mi cataractă.

Şi pune-mi viza, chiar de-i o arsură!
O voi păstra ca un sărut pe gură…

05. 09.2016


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s