și acum dacă tot este un alt poem
să ne înlupim limbile până dăm naștere
unei fiare plictisite să fie atât de mult cerc
peste toată lumea

de cel mai bine s-au săturat chiar și luminile
pline de noroi ale ambulanțelor care trec și se petrec
într-un iureș lăuntric
de jur împrejurul unui nimic înfiorător
dar este de știut că bărbatul femeii este tatăl fiului
a cărui frunte a rămas la vatră
ca un haos de post

dar ea
are un verde subtil în privire
o liniște incredibilă de vineri seara
pe care oricât de mult ai încerca să o îmblânzești
cu o pereche albă de jaluzele
nu reușești decât să răsfoiești și să cazi tot mai mult
într-o lâncezeală de sânge închegat
în crima perfectă
din iubire

(DD)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s