Numai toamna n-am ales
Violetta Petre

La răspântie de gânduri, m-am oprit să te aud
Nu erai, doar cerul nopţii înflorea-n albastru crud;
Undeva, pe-alei ascunse, toamna se insinua
Şi în sevele bătrâne şi în amintirea ta.

Am simţit cum mă pătrunde ca o hoaţă fără saţ
Şi mi-a prins verile toate şi le-a sugrumat în laţ;
Macii i-a strivit sălbatic între palme ruginii
Şi-a împrăştiat sămânţa vechilor melancolii.

Şi mă doare orice floare, ce se-apleacă la pământ.
În genunchi adun suspine şi îngân un jurământ:
Nicio ploaie n-o să-mi cânte pe la geamuri niciodat’,
Că din lacrimi, nasc poeme, abia astăzi am aflat.

La răspântie de gânduri, mă opresc acum mai des
Dintre-atâtea anotimpuri, numai toamna n-am ales-
Exilată-i în deşertul ce-ai lăsat în urma ta.
Eu am primăvara-n braţe, tu să n-ai parte de ea!

05.09.2016


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s