Marea ca o toamnă
Violetta Petre

Mă doare azi, un dor de tine, mare
Şi-aş da cu barda-n valul înspumat,
Să curgă sânge-aşa în disperare
Cum curge lacrima în toamna ce mi-ai dat.

Atâta te-am privit o viaţă-ntreagă!
La ţărm scriam poeme-nsingurată;
Azi, nici albastrul tău nu mă dezleagă
De dor. Şi îmi rămâi nedescifrată.

Cum în adânc aşa de liniştită-
Un cuib de perle şi-alte vii comori
Te-nfurii pân’ la cer şi logodită
Cu moartea,-ţi iei tribut şi lumi omori.

Atâtea vise, eşuate-n tine
Şi ce de măşti mai ai la îndemână!
Stăpână peste viaţă şi destine
Cu dezolanţa eşti şi azi de mână.

09.09.2016


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s