Adio, scris, adio, poezie!

N-am vorbele la mine, s-au întomnat devreme
Şi stau în aşteptarea divinei companii-
Ea, Muza-i obosită, din vise, să mă cheme
Unde sunt în vacanţă şi ascult simfonii.
Pe-o insulă pustie, în spatele retinei
Mi-am ridicat o casă din pânză de paing;
Câte-un sonet albastru îi dăruiesc reginei,
De pânza ei virgină să pot să mă ating.
Cu giulgiul de mătase să îmi acopăr versul,
(Înmormântez poeme, de azi, într-un cavou).
Şi voi rămâne-n toamna-ncărcată de eresul
Că mi-a ucis iubirea cu ploile-ecou.
Prefaţă la o moarte, agonizând ascetic,
(Nu-i nimeni lângă mine, să-mi spună să m-opresc),
Adun litere oarbe din sceptrul alfabetic,
O rimă ca oricare, să pot, să încropesc.
Credeam că-s poetesă, că scriu ceva mai bine
Decât o broască vie, orăcăind pe lac.
Dar, astăzi mi-am dat seama, şi mi-e aşa ruşine
Că nici măcar nu semăn cu broasca de pe lac.
Cin’ te credeai, Vioară, copil crescut la ţară
Fără păpuşi, pantofi, rochiţe şi mâncare?
Că vei fi acceptată, din lumea de ocară
În lumea lor de sus, cu surle şi fanfare?
Iluzii de naivă, copilă-abandonată
De-mbrăţişarea tatii şi alte bucurii,
Trecut-au ani degeaba… Cu inima curată
Aştepţi şi azi povestea în care-ai vrut să fii.
…………………………………………………………..
Acestea sunt ultimele versuri, care mă şi vă eliberează de prezenţa mea ca poetă. Este o hotărâre irevocabilă, care mă va ajuta să trăiesc aşa cum îmi este scris.
Violetta Petre


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s