Degringoladă
Violetta Petre

În mine cresc cetăţi de necredinţă,
Am inima-n atele şi-mi îngheaţă
Sclipirile cuvântului prin ceaţă
Şi îngerii jelesc a neputinţă.

Priveşte Dumnezeu prin noi, cu teamă-
Să-şi ia vacanţă, astăzi, plănuieşte
În infinitul ce acum descreşte
Şi rugile-n genunchi încep să geamă.

Degeaba, clopote mai bat spre seară-
A asurzit de-o vreme universul;
Se spânzură, de poala toamnei, versul
Şi din icoane sfinţii ies afară.

Şi cine-s eu în lumea asta mare?
Decât o pâlpâire de lumină
Care se stinge sub poveri de vină
Cu umbra-i respirând a disperare.

Cerşesc o piatră, să-mi ghicesc duşmanul
Dar, retezate-s mâinile-n hoţie;
Rânjeşte doar o gură-n duşmănie,
Eu îmi adun, din cioburi, talismanul.

16.10.2016


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s