Pasari Cenusa

Femeia s-a pierdut cu totul sub chiuvetặ încặ şocatặ.Printr-un miracol nu s-a ales decật cu nişte zgậrieturi şi o sperieturặ sorặ cu moartea.Tremurặ acolo jos printre cioburi, vase sparte şi haine rupte  de la piept cặtre coapse la vale dar e vie.Ridic cặpặțậna   greoi, ochii-mi filtreazặ fuga unui individ  pe trecerea de pietoni apoi prặbuşirea sa.Tancheta trece cuminte peste el turtindu-l .

-Sfinte! L-a cặlcat! A trecut peste el! Dumnezeule!

Tancheta se roteşte a doua oarặ  cu țeava spre blocul nostru.Fumul albastru învặluie ceața finặ, miroase a praf de puşcặ şi motorinặ într-un tango imposibil de explicat.

-Trebuie sặ ieşim din apartament! Eliza tu auzi?  O sặ tragặ în noi Eliza!

Tậrặsc femeia spre uşặ cu 30 de secunde mai iute decật explozia.Peretele din fațặ dispare într-un val de moloz , urechile-mi sunt torpilate de zgomot , sunt surd alte 20 sau 30 de secunde.

-Bặi revino-ți! Bặ ce ai? Eşti rặnit? Bặi omule revino-ți mặ! Vecinul din dreapta mặ pặlmuieşte de zor încercậnd sặ-mi repunặ mintea pe fặgaş.Eli a cặzut în dreptul scặrii unde vomitặ violent toate  momentele prin care a trecut.

-Îs bine! Îs bine…lasặ-mặ!

-Trag bặ în centru cu tancurile în oameni eşti nebun? Ne omoarặ ca pe nişte cậini! Ne omoarặ mặ îți dai seama? Ne omoarặ!

-N-a pornit nimic în capitalặ cum au zis la radio? N-au reuşit nimic.Suntem  terminați.Dacặ nu începe ceva în cậteva ore suntem  terminați!

Fiind foarte aproape de uşa ce duce afarặ din bloc culegem zgomotele  care  numa’ bune nu-s.Pocnetul gloanțelor, strigặtele se împletesc, uneori cad oameni pe lậngặ pereți fiind adunați unul cậte unul de cei din scặrile vecine:

-Nu începe capitala odatặ? O sặ ne macine ặştia mặ auziți?

-Se pare cặ nu.Acum zece minute s-a transmis la radio cặ de aici scapặ cine poate.Dumnezeu sặ ne ajute cumva!

Urcặm spre etajul 5 sặ prindem  mişcarea din stradặ.Grupul de oameni devine val copleşind trupele de securitate pentru o perioadặ.Pe treptele catedralei s-a ridicat un steag imens peste capetele  revoluționarilor ,lumea se înghesuie  în uşặ cặutậnd protecție:

-Trebuie sặ ieşim acolo! Şopteşte Eliza .Cu orice risc!

-Vom muri.Eşti convinsặ de asta nu?

-Crezi cặ dacặ mậine nu se ridicặ țara mai trặim? Deja ne-au tặiat internetul, telefonul.Mirare cặ încặ putem  asculta radio.Mergem acolo jos!

-N-o sặ mai lucri la județean doctor în veci femeie! Te dặ Cristodor afarặ cật ai zice apendictomie !

-Stau odatặ sặ mặ pipặie bine de tot înainte de intervenția chirurgicalặ apoi sặ vezi ce bine îmi va fi.Ideea e cặ dupặ operație e terminat.Abia suflặ boşorogu’.Pận ‚ ajunge cu mậna pe fofeazặ adoarme.Ce ştii tu? Ce ştiți voi bặrbații în general?

Se rupe de jos, îşi aranjeazặ hainele apoi o şterge pe scặri ca şi cum ar fugi sặ cumpere flori din piațặ.Un moment ezitặ în fața plutonului de securitate apoi le strigặ militarilor:

-O sặ urmați voi, dupặ ce ne omorậți o sặ urmați voi! Pe toți vặ vor ucide accidental desigur.

Ofițerul o împinge cật colo înjurậnd-o de mamặ apoi revine în dispozitiv.

-O sặ urmați voi, dupặ ce ne omorậți o sặ urmați voi! Pe toți vặ vor ucide, accidental desigur.

Ofițerul o împinge cật colo înjurậnd-o de mamặ apoi revine în dispozitiv unde scuturặ soldații rebegiți de frig.

-Vecine e a doua oarặ  dupặ zece ani cậnd încercặm din nou.Ce-am cậştigat în 89? Ce putem cậştiga acum? Ne-au dat nişte carne, tv şi internet drept –îi.Dar? Cu ce preț?

-L-am doborật pe boşorog ca sặ vie fii-cặ-sa.O nebunặ  dintre nebune, mặ-sa  la fel.Femeia şi țara..

Ca un nebun pornesc sặ bat strặzile.Imaginile copilặriei  macinặ cumplit pe vreme ce fotografiez secundarul zilelor.Acolo l-am pierdut pe tata, dupặ pod.Lumea nu s-a învặțat minte? Repetặ aceeiaşi greşealặ cumplitặ.Dincolo de rậu stau bặieții ascunşi în giulgiul nopții.Vor trage ca la nuntặ  apoi  sặ te ții boceli , vặicặreli la tv.E bine cặ avem televziuni multe acuma.Probabil cei din vest ne urmặresc atenți sặ afle totul.

 

Ora 22, undeva în palatul prezidențial.

Bặrbatul corpolent  îşi aranjeazặ pặrul  albit nea apoi se aruncặ în fotoliu ținậnd paharul de țuicặ cu mare atenție.Ochii sặi de culoarea smaraldului taie  centimetri în geamul  pe care s-a aşternut de cậteva zile nițicặ  zặpadặ.Uşa se deschide încet iar aghiotantul  şopteşte:

-Au venit domnule.Cậnd îi las sặ intre?

-Pofteşte-i! Dặ-le cậte un pahar mare de tặrie cặ-s sigur cặcați pe ei.Pofteşte-i!

Trei inşi în toamna vieții calcặ încet pe covorul persan parcặ cu teamặ sặ nu-l murdặreascặ   de noroiul vremii cậinoase.Se opresc zid unul buluc în ceafa celulilalt aşteptậnd:

-Ce-ați rặmas acolo ca tutele? Rele faceți da’ sặ dați socotealặ nu ştiți! Netrebnicilor! Zidul vặ paşte! Sau mai pun de o autostradặ cu voi în ea?

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s