INGERI SI LARVE

„Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele tău, vie împărăția ta, facă-se voia ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre precum iertăm și noi greșiților noștri și nu ne duce pe noi în ispită ci ne izbăvește de cel rău. Ca a ta este împărăția și puterea și mărirea, acum și pururea și in vecii vecilor. Amin’

-Doar n-oi ramane dator pe lumea asta cuiva.Stai niţel  că am şi io’ ceva bun.Stai niţel!

Scoate o sticlă mică , desface dopul apoi o plimbă pe sub nasul mare cật o zi de post.Din desagă apare mut un căţel de usturoi pricăjit, o bucată lună galbenă de mămăligă, nişte brậnză puternic agresată  de mậinile incredibil de lungi crestate în trupul mic şi slab.

-Une’ meri bade? Întreabă rậzậnd Aurel.Une’ meri aşe grăbit tocmai prin grădină?

-Iaca mărg către Dumnezău, am auzit io’ cậnd mă plimbam bolund prin curtea fără pic de apă că dậnsu’ şade la grădină.Amu’ nu ştiu: şade de foame, şade de sete, şade ca noi aşteptậnd ceva.N-am de unde şti cum e şi ce e.

-Da matale nu meri la colectivă bade? Nu meri să dai pămậntu’? Că am auzit eu că trebe’ dat la colectivă, trebe’ mers şi dat cota..

-Dau cota da, o dau la 2 metări sub glie.N-am nici după ce mă scărpina.Da voi? Voi ce faceţi pe aice prin grădina lu’ Vitente? Voi nu aveţi ceva mai bun de făcut?

Se scarpină în cap, îşi freacă intens zăpada de pe creştet răvăşindo  apoi împinge haina cu picioru’ mai încolo.Ca la un semn se întinde pe spate ignorậndu-mă total, mậna topită de carne se întinde ca o hartă din nord în sud, din est în vest:

-Nori, bucăţi mari de zahar.Ciucalata pe care mi-a dat-o tata în port la Galaţi.Aclo! Aclo’-i portu’ ăla mare, mare plin de grậneturi şi şlepuri.Şlepuri somnoroase în apa leneşă a Dunării.Bragă! Mmmm! Se linge pe buze, ridică puţin capu’ apoi  se întinde cu capul către drum:

-Hai! Vino cu coasa! Mi-ai luat tăt! Tăt!  Hai nu fi puturoasă acu’!  Hai ! După deştiu’ de răchie vino!

Bătrậnu’ îşi leapădă traista, muşcă încet din bucata pătrăţoasă de mămăligă apoi pupă cuminte iconiţa pe care Aurel o ţine mereu în buzunarul de la piept.Acum a scos-o, a şters-o de praful imaginar lipit în colţuri şi-l lasă pe  ţăran să o sărute adậnc în starea sa.

-No aşe, amu ne închinăm, punem obraju’-n pămậnt şi ascultăm cum jeme’.Jeme’ că-l doare sărăcuţu’


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s