Ingeri si larve

Miercuri dimineaţa mă trezesc cu un sentiment ciudat, o frică imensă  ce  urcă pe spatele meu  scară .  Peste cậteva ore  sunt invitat să urc în maşina de miliţie şut cu şut:

-Mergem puţin! Nu-ţi lua haine că vii înapoi!

Maşina sare din groapă în groapă ca o lăcustă, se linişteşte brusc medicament  odată cu frậna pusă meseriaş de nenea şoferul:

-Coboar’! Hai!

Mă găsesc adus într-o curte învelită piatră de sus pậnă jos, o casă bătrậnească cu geamuri mici pitită sub cerul plumburiu.Camerele sunt golite de mobilă, o sobă mică şi o masă lipită de peretele în culoare verde:

-Aşteaptă aici.Ai scaun , stai pe el!

Stau acolo numărậnd secundele şi pregătindu-mă mintal de ceea ce cred eu că urmează.Miliţianul intră încet în cameră apoi se aşează lậngă masă aranjậndu-şi hậrtiile:

-Deci putem începe? Zice el privindu-mă pe sub ochelari.Să-i dăm drumu’ nu?

-Nu ştiu ce caut aici, aici e miliţia?

-Tocmai că nu-i miliţia.Unde crezi că eşti?

-N-am idee, spuneţi-mi voi unde sunt şi ce caut aici?

-Undeva unde ar trebui să te gậndeşti bine ce zici şi mai ales să nu mă minţi, contează mult să ştii!

-Contează că n-am idee ce vreţi de la mine? Că nu ştiu ce caut în casa asta?

-Lasă ideile creţe, gardienii or fi grade cu patru clase primare dar eu am două şcoli burgheze şi pot să bat la fel de bine.În primu’ rậnd cine este Brutus?

-Eu cậnd scriam în revista liceului.Clasa a noua cred.Un pseudonim literar, atật.Nimic mai mult.

-Ai colaborat în ziare pe diferite teme.Ai scris despre războiul din est.Despre războiul în care luptau ai noştri contra alor noştri.

-Cum aşa? Tata a luptat în Cotul Donului, a mậncat carne de cal mort, a fost rănit la Kotelnikovo.Cum să lupte contra romậnilor? Că ruşii nu erau fraţii noştri sigur de asta.

-Taică-tu-i un criminal! Văru-tu-i un criminal! Un criminal neprins încă dar tot un criminal e!

-Păi voi ce sunteţi? Criminali cu acte în regulă! Atật! Sunteţi nişte criminali! Cri-mi-nali!

Bătaia pe care o încasez e de povestit nepoţilor asta dacă mai scap din mậinile securistului.Pumni în stomac, capete în pereţi apoi sunt aruncat ca un sac de cartofi într-una din camere fără geamuri, fără aer, fără nimic..

-O să stai mult şi bine acolo, vezi că-i un şobolan la fel ca şi tine , roade scậndură de foame..

Pipăi peretele cu degetele strậns lipite, tremur încă în urma bătăii încasate apoi încet revin jos pe podeaua de pămậnt.”Să vezi cậnd se lasă frigu’ ce o să vreau eu bătaie”.Măcar dacă n-aş orbi prin bezna asta..


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s