Amely

-Să nu vă pună sfậntu’ să faceţi prostii că vă îndoi cu joarda! Mậine să nu fiţi obosiţi cậnd merem la trebi că-i vai de pielicica voastră!

Bucuroşi că am scăpat de gura bătrậnei , urcam dealul pieptiş , satul coboarặ abitir la vale printre copaci, sus  stậna prinsă între garduri iar pe lînga ea puncte albe şi negre, oile.Iarba pregătită de tomnare căpătase deja un aspect maroniu  pe  frunzele pictate  fără vlaga vieţii.

-Să vezi că deseară o să avem iar probleme , zise ciobanul sprijinindu-se în gard..Or fi probleme de lup sau de lup în două picioare caz în care, îmi pun bota la treabă..

-O să plouă în curând.Văz’ că fumu’ o ia la vale către case.No’ fain îi acile şe, o zis baciu scobind intr-un lemn..

-Uite Mureşul.Ce mic pare! O panglică de apă! Un şarpe! Un şarpe sclipitor, uite! Uite cật de mult se poate duce!

-Mi s-a făcut foame,Vasileee?? Ce mậncăm?am strigat eu aruncậndu-mi privirea înăuntrul colibei.Trebe să luăm ceva la noi că ne cậntă duşmanii în burtă!!

-Iaca amu’ pregătesc ceva pentru sufletul călătorilor.Imediat! Viniţi jos că am lapte muls, facem mămăligoiu, punem nişte slană, o ceapa ruptă în pumn..

Colţul bucătăriei e mic ,  plin de vase unde Vasile ciobanul răstoarnă mămăliga, brînza şi laptele fiert apoi sparge cîte o ceapă mare în pumn , o sărează fără milă.De sus, din grindă , desprinde o bucată de  slănină afumată pe care o taie bucăţi şi cu un vîrf de lemn o pune la prăjit pe foc.Flăcările strălucesc flặmậnde ,grăsimea  scurge  jarul  din priviri  ațậțậnd   foamea citită pe retina noastră.

-Ioane, hai mă şi mậncă şi tu o ţậră! Las-o  în trudă de treabă că de azi dimineaţă ajunge! Vorbeşte el moale cu un fậrtat de oierit şi omu’ nu se lasă de două ori invitat.

Ne aşezăm la masa joasă cu picioare de lemn geluite şi dăm pe gật toată truda de mîncare, năvălim în laptele cu mămăligă cum năvăleau turcii odinioară.

-No bun, acu,un deşti de pălincă şi un somn bun!

-Tre’ să merg în sat să duc blana asta la Vichente, carnea care nu a fost mîncată de lup ce facem cu ea bace?

-O duci în sat la om şi îi duci şi brậnza care i se cuvine.Eu rămậi cu copii ăştia aici.

Ajutorul pleacă iar noi ne aşezăm pe laviţă aşteptănd o poveste de la baciul cel bătrîn.Cerul se întunecă dintr-o dată , Vasile  mậnă mieii la loc ferit destul cật să-mi caut un loc călduţ sub două bundiţe grele.

-Bă Ionele, dormi? Hai mă iarăşi?

-Încerc să dorm.Doar că tu nu mă laşi.Parcă ai fi Amely, zău aşa..N-ai somn? Te rog pune-te la somn!

-Cine e Amely? O cunosc? O cunosc? E frumoasă? Mi-o prezinţi?

-Nu o cunoşti, nu contează.Zi ce vrei de mă trezeşti? Visam o plajă la mare, un suc şi o prăjitură.Amu’ n-am nimic din astea.Mi le-ai luat în grabă , m-ai lăsat de izbelişte..

-Cred că am văzut lupul.Am văzut lupul lậngă peretele staulului.M-am dus afară cu nevoi şi am văzut ochii strălucind.     Ochi reci care taie lumina în bucăţi, e o lumină mortală, aducătoare de moarte.De moarteee!!

-Du-te bă de aici! Vrei să mor de frică?

-Lasă că te mậncă pe tine în loc de vreo oaie, ce pagubă? Păcat că nu e şi fiinţa aia să o muşte lulu ! Hahaha ! Noapte bună !

-De ce nu ai stat tu afară dacă eşti aşa curajos? Nu era mai bine? Te-ai băgat sub pături şi zaci, băăh ! Auzi ? Nu vrei să jucăm ceva ? Un joc ceva ?

-Tăceţi odată şi veniţi sặ mặ ajutați.Vă certaţi ca două babe! Mişcaţi-vă ! S-a  auzit vocea ciobanului din uşặ Sặ ducem   berbecu’ în staul cặ de nu’-i bai!

-Ionel tremură de frica lupului, tremură cậnd îl scoate ăla de mate’ la tablă, e alb la faţă! Alb zic!

-Vezi cum mă superi tu pe mine? Ăsta văr îmi eşti tu? Dacă intră lupul aici şi ne papă?

-Lasă că nu ai nimic.Hai afară să –l  ajutặm pe Vasile!

-Uite că vine Ion cu bunicul.Oare nu se tem? Aşa curaj au?

-Vitejilor, sunteţi aici,credeam că aţi plecat la Nasta în capul satului..Brrr! Ce vremi, parcă-i răzbelu’ afară! Am dat drumu’ la cậini, amu’ bat pe coastă la deal poate sparie lighioana..

-O fi vreo lupană fătată, s-a dedat la carne fragedă.No  să scăpăm de ea prea uşor.

Nici nu ştiu cînd s-a stins ceasul nopţii, destul că o rază timidă de soare mi s-a lipit de gene iar bunicul ne-a trimis în sat la treabă.Încă de la masa de dimineaţa ne-a atras atenţia:

-Mereţi că bună-ta fierbe aşteptându-vă! .Crumpenii nu-s scoşi şi ploaia asta ne strică toate rosturile..Mereţi copii că ziua –i numa’ ceas..

Coborâm prin grădină cu ploaia pe umerii noştrii iar la un moment dat Ionuţ zice:

-Vere , eu am chef de nişte mere! Ce zici ? Nu vrei un măr ? Chiar şi aşa ud e bun, hai !

-Avem şi noi în grădină, nu mai poţi răbda niţel? Eşti ca un copil ! Îs ud leaorcă ! Baah ! Amu am şi căz’t în noroi !

-Ba da.Dar mi-a venit o idee!

L-am văzut urcîndu-se în măr apoi  mănîncă  fruct cu   fruct fără să le desprindă   din rămurică.La final, tot mărul părea atacat de o armată flămậndă de şobolani..

-O să ne omoare buna! Am zis eu ajutậndu-l să termine ultimele mere.O să ne facă franjuri !

-Mai bine hai în casă! Ne facem de treabă şi dacă e ceva dăm vina pe vecinu’!

În casă   mirosea a prăjitură făcută la cuptor,bunica s-a învậrtit de două ori în jurul plitei a ieşit la bucătăria de vară apoi am văzut cum se duce prin şură:

-Tulvai! Ioi Doamne! Ioi Doamne ce pagubă or făcut! Tulvai ! Or stricat bunătate de măr ! Tulvai ! i s-a auzit glasul din grădină.

-Cine bună ? Cine-o stricat mărul ? întreb eu jucậndu-mă prin băltoace, poate or vin’t  copii ciobanilor din vale, ei mai vin şi strică.

-Piei din ochii mei ! Piei ! Te-o văz’t lelea Floarea şi tu mai ai nas să zici ceva ? Piei ! Unde-i împieliţatu’ celălalt ? Las că vă ogoi io !


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s