Ingeri si larve

Zeci de  trenuri în transpiraţii reci trec sadice prin porii pielii mele, gropi în sậnge, tranşee în braţe ridicate spre cer.Bombe  cad mereu îngropậndu-mă . Trăiesc sentimentul  acela  teribil  că mă  vor îngropa de viu.Cum îi acoperea  ţărậna  pe cei duşi din batalion, urletele mặ uscặ pe picior de noapte în fiecare noapte.Plouă pentru prima dată flặmậnd, picurii mari, grei pătrund în ascunzătoarea pe care ne-am construit-o în marginea pădurii.Flăcări albastre scriu cerul adormit de stele, lumini , umbre, lumini apoi doar ploaie., clinchet mortal  fier pe fier, adrenalină curgậnd vijelios pe calea venelor.

-Ne-au înconjurat, şopteşte Sabin lăsậndu-se pe spate.3 metri dreapta, 3 metri stậnga.Dacă fugim , nimerim între focurile lor.Ce facem?

-Stăm cuminţi.Cine se apropie v-a da de necaz mare.Mare de tot! Lasặ-i sặ-şi rupặ muniția cật or vre’.

Se trage peste bordeiul nostru, ca la nuntă, stăm întinşi aşteptậnd să-şi termine vecinii cartuşele apoi printr-un tậrậş demn de milităria nu de mult uitată  ieşim din zona periculoasă.

-Dumnezău nu doarme cu porcii copile, îmi spune Aurel apoi îl ia pe Sabin de umeri.Nu te gậndi prea mult la vina ta, ce ai făcut la Cluj, ce ai făcut pe front e numai şi numai partea ta de cruce.Noi o avem pe a noastră, grea, sfậşậitoare în piele dar e a noastră.Gậndeşte-te să stai viu atật cật soarta ne-o permite auzi?

Coborậm prin grădini, 3 umbre îm umbra nopţii apoi ne furişăm în şura mătuşii Ileana.

-Bade Ilie? Bade Ilie? Ciocăne uşor Sabin în geam.Ieşi la geam! Ieşi rogu-te!

Uşa se deschide încet, intrăm cu teamă, lampa luminează, pictează linii pe feţele noastre murdare:

-Mereţi de vă schimbaţi! Zice încet tuşa Leana apoi scoate postava de sub pat.Fetele ei s-au trezit, stau bulucite în  patul mijlociu rậzậnd pe înfundate.

-Mereţi tu bolundelor şi vă puneţi la somn! Puie-vă necuratu’ să aud vreun pậs!

-Vă dau un sac de făină, am nişte slană pusă la pod , Sabine, ţi-am făcut rost de şubă, pantalonii vătuiţi şi nişte cartuşe.Pistolul e ascuns în pod sub laviţa cu zestrea fetelor.Mậncaţi, vă spălaţi şi mereţi sus, aice nu-i bine să vă prinză dimineaţa ..

-Feriţi-vă de Pomete! Umblă ca un nebun să vă puie la răcoare! S-a înhăitat cu Gherasie şi pậră lumea la  miliţie!

Urcăm în pod, plouă, picuri bat degete în acoperiş. Mă prinde somnu’  zgomotele filtrate trec prin ața urechilor  mele . Mậna lui Aurel strậnge cleşte umărul.

-Trage puşca lậngă tine uşor! Sabin du-te dincolo de uşa podului! Cine urcă-l termini!

-Bade unde-s bandiţii? Întreabă lậngă fậntậnă Gherase agitậnd arma.Ştiu că or fost aice! Une-s?

-Care bandiţi mă ? Eşti bolund? De bandiţi îmi arde mie?.Te-ai stricat de cap cu comunismu’ ăsta! Care, ce bandiţi?

-Eşti un mincinos mă! Un mincinos ! Ia-l mă! Ia-l şi du-l! Crezi cặ n-am oameni puşi? Am peste tot mặ! Peste tặt! Ia-l şi du-l în baltặ!

Bătrậnul păşeşte încet împuns de baioneta securistului,lậngă el apare încă un personaj între două vậrste încrucişậnd drumurile prin ploaia care cade obraznică:

-Mişcă mă! Mişcă! Tu-ţi paştele mă-tii! Mişcă n-auzi? Banditule ce eşti! Ascunzi  ucigaşi? Sặ-mi omoare soldații ai?

Traversează drumeagul , vocea securistului sună spart:

-Stai! Stai pe loc n-auzi?

Două pocnituri seci,   amestecậnd apa cu sậngele pe pietrele unde de obicei lelea Maria îşi spală rufele.

-L-ai lăsat să moară ca  un cậine! Strigă Sabin călcậnd apăsat pe uşa de la pod.Se fereşte ca prin minune de gloanţele trimise se jos apoi la rậndul lui le răspunde foc cu foc..Pereţi, tavan , înghit gloanţe, un corp cade cu zgomot lậngă uşă blocậnd intrarea sau ieşirea.

-A căzut unu’ din ei! Ridică chepengul şi treci în cameră! Se aude vocea lui Aurel în timp ce străbate podul printre liniile crescute de pasul cartuşelor.Treci în cameră şi dă-i într-o parte! Hai băiete! Hai! Nu murim azi aici! Nu azi!

Aurel a coborật scara trăgậnd cu pistolul , împinge uşa cu umărul apoi pumnul său se loveşte năpraznic de primul securist ivit în cale, soldatul doborật mai devreme e împins afară, de nicăieri preotul aruncă o grenadă.Explozia rupe curtea în maldăre de pămậnt spre cer apoi linişte.Miroase a praf de puşcă din nou, moartea gậfậie privind spre cerul prins în cerneala ploii nocturne.

Valea s-a umflat , erupe peste drumeag trậntind în el lemne, coteţe , animale moarte.Căruţa lui Păun se roteşte ca un titirez, trage calul costeliv sub ea apoi se pune cu roţile în sus.Vuietul se accentuează odată cu noaptea umflată din lacrimi de cer, apa a ajuns la primele case  sorbind perete cu perete pậnă cậnd totul se lichefiază încet a moarte.

Păun a rămas în mijlocul urgiei, plouă pe el cu găleata de picuri, barba lui deasă  culege  secunde  , încet e  cuprins în vậltoare.Mậinile i se agaţă tremurậnde de resturile căruţei, scoţậndu-l la suprafaţă.Un om , o umbră, un trup străbate valul de mậl şi apă, împinge lemnele cật colo, are un moment de rătăcire apoi revine în mal cu Păun în spate.

-Vrei să mori mă? Ai vinit de la Kotelnikovo şi vrei să mori aice’?

-Mi-a luat apa tăt, nic’ nu mai am.Ce drac Doamne iartă să fac? Cu Iambor, cu căruţa mai un lemn, mai un trifoi..Amu?Nic odatặ!

-Amu’ trăieşti şi o iei de la capăt! Ascunde-te colo sub şură cật mai găseşti un colţ uscat!

Apa urcă, urcă  disperặri constante, şura se desprinde lent din fundaţie pornind la vale.În urma ei doar puhoiul gặlặgios ce adunặ bucatặ în bucatặ.

Dormim tremurậnd de frig, uzi, pe valul de pămậnt ce leagă grădinile sub un pătiag de paie.Frigul se agaţă -n oase, dimineaţa  serveşte abur, ceaţă, rugăciuni.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s