Ingeri si larve

 

 

Mậinile se ridică spre cerul plumburiu, Sabin trage o linie imaginară pe zăpadă, se roagă, cậntă imnul regal , îşi pune haina pe umeri.Paşii săi sunt opriţi în drumul lor de o femeie mică, subţire ca o umbră:

-Nu pleca încă, vreu să mă ajuţi cu ceva! Şopteşte femeia deşertậnd sacul cu tot felul de mậncări.N-am multe că mi-au luat şi pielea de pe mine da’ cật mai am dau! Am nevoie de ajutoru’ matale!

-Zi nană Valerie, zi că dacă pot te ajut! O ia Sabin uşor de mậnă  trecậnd-o în dosul fagului ce rupe în două grădinile Tomeştilor şi a Sofronilor.

-Vreu’ să plec în Tatra, să văz unde mi-a rămas bărbatu’.Să pui o lumậnare la capu’ lui.Mitale ai luptat aclo, tre’ să ştii!

-E tare departe nană, e tare departe să ştii!

-Am adus pe lume 3 fete.Nu-mi spune că-i departe, că-i mult.Că-i greu.I greu şi să sufli api.Voi bặrbații numa’ sặ plậnjeți ştiți! Ia sặ naşteți odat’ şi voi!

Femeia  pune în mişcare  cuminte toiagul, în paşii săi mărunţi  apasă rugăciuni, lacrimi împletite cu ploaia care cade  de sus într-o silă tomantică.Traversează, ape, munţi, graniţe care cad la picioarele sale  goale, urcă vise, coboară suflậnd a greu şi bătrậneţe pậnă aproape de Banja Banska.Pădurea se deschide, se închide tăcută în mirosnă a vậnt oboseala o cuprinde.

-M-oi pune acilea pe glie, n-am nici stare să cat alinare în vreun căsoiu’ mai acătării.Visează grậul pus de Iliuţă, mậinile sale mari mậngậind copilele . .Lumina zorilor o trimit  brusc în faţa celui mai mare cimitir al armatei romậne: cruci frumos aliniate, căştile lipite pe fruntea rece în piatra de veci.

-Ai fi tu pe aici pui drag? Te-ai dus tu acolo să te baţi pentru pămậnt, te-ai dus şi lăsatu-m-ai cu două copile.Unde-mi eşti tu Ilie? Unde pui drag?

Cătarea ochilor se înalţă secundă cu secundă, inima se opreşte preţ de cậteva miimi între două bătăi.Pe una din pietrele albe stă mărturie negru pe alb gălbui un nume: Ilie Cărăbeţ , plutonier major 21 martie 1944 dec.

Şiroaie mari de apă cad  pe vadul obrajilor,mậinile cuprind casca plimbậnd degetele timid pe gaură făcută de glonţ aproape de frunte, genunchiul a căzut în buza mormậntului săpậnd rotund , rotund o urmă ca formă de adio.

-Două copile acasă, vite, bucate , io singură cu stậna, caii tăi, caii tăi pe care-i iubeai , ce alegem amu? Une-i dreptatea? Or vin’t ặştia şi furặ tặt! Tặt omule! Ca nişte lặcuste sorb tặt! Ce mặ fac eu fặrặ tine? Cum te aduc io acasặ?

Adună bucăţi mari de humă, le strậnge puternic în pumnii mici apoi se ridică lipind din nou casca de piatră. Năframa neagră  o prinde acolo martor veşnic a unui soldat îngropat departe de ţară.Oftatul ei se aude des, ochii se rotesc înainte. Cruci mari desenează între punctele cardinale credincioase:

-Amu’ trebi mai mari am acasă, doar doar de n-or fi făcut bolundele alea două vreo nefăcută.Pui corbaciu’ pe ele şi să te ţii! Numa’ numa’ să ajung io acas’! Mi-s pornită! Rặmậi cu bine tu! Rặmậi cu Dumnezặu!

4 săptămậni bătute pe muchia iernii femeia intră în sat suflậnd din cậnd în cậnd în pumni.Neaua s-a lipit de hainele ei, noroiul stă lipit pe glezne la deal într-o simbioză perfectă.Gherasie a coborật din birt lovindu-se uşor de ea:

-Nah, aşe! Amu’ dupi ce nu-mi dai fata mă şi loveşti! De une’ vii matale ? Bandita, tot banditặ, burghezặ… ahh!

-Mărg către casă, după cum văd pe acilea-i război nu glumă! Te ţii de prostii mă Gherasie, te ţii de prostii şi-i păcat! Te vede bunu’ Dumnezău auzi?

-Hoaşcă bătrậnă! Mă vede Dumnezău ai? Mă rog de tine să-mi dai fata, nici nu mă bagi în seamă, ea nici atật, ce mi-s bubat?

-La cậte rele faci, eşti bubat pe suflet! Dimineaţa crậşmă, sara crậşmă, vrei să-ţi dau fata? Ca să ce? Să mă nenoroceşti? Nu-i destul că n-am bărbat la casă? Am două fete şi un băiet de 14 ani care trebuie să ţie totul aranjat, pus la punct.N-am avere, n-am nic mă! Da nici tu n-ai nic! Eşti praf, pặmậnt!

-Amu’ că-i partidul la putere, stậrpim moşierimea am eu dăstul pentru toţi.Dai pămậntu’ ăla din Bărugă la cooperativă,am văz’t că ai nişte cai frumoşi, facem nuntă, e bine aşe?

Se lipeşte de femeie, damful de ţuică proastă aproape că o năuceşte , evită mậinile negre ale bărbatului:

-Mă vrei pe mine sau pe Sanda? Că din ce văz’ nu eşti prea hotărật.Piei din calea mea! Îmi faci silă!

Bărbatul revine în ofensivă, o prinde în braţe şi o tậrậie prin noroi pậnă în casa primăriei.Acolo o împinge lậngă căpitanu Lungu ce cască  plictisit.

-Prima bandită pe ziua de azi, ştie une-s ascunşi ăia din pădure!

-I-auzi la ea.Ştie unde-s ascunşi bandiţii.Măi, măi! O fi visat ceva, ce-i cu tine fặ?

-Viu din Tatra.Mi-am pus gậndurile pe piatrặ de mormậnt.Amu’ ce-o da blaju’!

În sala mică, pe podeaua de pămậnt  rece ca o iarnă crudă cu zeci de dinţi, un scaun fără spătar şi un cậrlig prins în tavan aşteaptă victime.

-Amu’ femeie tră’ să spui tot! Eu ştiu că ai dat mậncare la ăia, cum li se zice pe aice? Dacă nu spui o să te omoare căpitanul.Ăsta nu glumeşte. Şi nu minți ca-i fost în Tatra.Ce dracu ghem sặ faci tu aclo?

-Eşti nebun omule!? Eu is vinită din Tatra abia am pus picioru’-n sat, de un’ să ştiu? Voiu nu mặ credeți fariseilor? Nu ştiu nicặ! Hai sặ terminặm odatặ cặ-i ziua numa’ ceas!

-Păi dacă nu spui, Gherasie se va duce la mitale acasă, aia o fătuţă aclo, o fătuţă de 14 ani singură.Crezi matale că îl va opri vậrsta? Nuuuu!! Dacă spui, am să trimet un soldat să-o  aducă aicea, o protejăm noi.

-Sunteţi nebuni, nu ştiu nemică, nu ştiu ce vreţi! Bate-mă, omoară-mă da’ n-am ce-ţi spune!

Bărbatul corpolet o prinde de păr, ridică mậna şi aplică pumnul în stomacul femeii făcậnd-o să se aplece de cậteva ori.La ultima lovitură  dă cu genunchiul doborậnd-o în noroiul jucat bine..

-Curvă bătrậnă! Te scot eu din a mai ţine cu partizanii! Las’ că vezi tu! Lasă, lasă!

Pumnii mari se adapă din nou în pieptul femeii.  Gura i se încleştează ca să înghită seminţe de oxigen.

-Mă Gherghelie? Pune-o mă la telifon! Pune-o să vorbesc cu Bucureştiu! Paştele p.. dii mamii ei de bandită!

Degetele de la mậini se prind în firul telefonului ,cel  numit Gherghelie roteşte maneta telefonului strigậnd în receptor:

-Bucureştiu’? Mă? Mă n-auziţi? Mă f.. tu.. vă mama voastră! Mă!

Curentul se scurge prin fire în degetele sparte ale muierii, convulsiile o mătură aruncậnd-o la podea  minut în minut.La final doar o cậrpă udă, un cap frậnt fizic , o gură strậnsă ce refuză să scoată un crămpei în trădare..

-Nu merită decật glonţ! Hoaşca trebuie puşcată!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s