mâna mea oarbă

mergeam pe străzi
pierzându-mă
pentru a mă întâlni cu mine însămi

nu era între contradicţiile mele loc
de întoarcere
când pierdeam o amintire
mă deşiram literă cu literă

echilibru a venit de Sus
pe un fir de lumină
când creştea lumina
creşteam şi eu odată cu ea

Tu m-ai iubit întotdeauna
îmi trimiteai aripi
ca să-mi ajung din urmă visele

îmi răstigneai mereu cuvintele
care minţeau

eu eram doar o femeie
cu pietre cusute-n pântec
fără să cunosc forma copacului
ce mi-a furat soarele

adevărul a venit de Sus pe fir de lumină

mâna mea oarbă
a învăţat să construiască
un Dumnezeu întreg


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s