Negarea iubirii
Violetta Petre

Nu mă lovi cu nefireasca ură,
Mai bine ia o piatră şi loveşte!
Mă doare mai puţin o lovitură
A stâncii ce-n tăcerea ei mugeşte.

Şi chiar de curge sânge, rana trece,
Dar ura ta rămâne-nfiptă-n carne,
Poemele pe rând să le înece
Şi primăverile să îmi răstoarne.

Ca şarpele ce victima-şi pândeşte,
Aşteaptă ura ta să mă lovească,
La orice colţ de viaţă urmăreşte,
O cupă de otravă să-mi servească.

Voi bea veninul, uşurându-ţi cazna,
Iar muşcătura ta-mi va fi mai dragă;
Eu ştiu, iubite, că umbla-vei razna,
Să-mi mai săruţi, o dată, gura-fragă.

Te-a speriat iubirea mea nebună
Şi-acum mă răstigneşti pe-un colţ de lună…

07.04.2017


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s