PENTRU ANTON.

– Păcatul e tocmai că sunt prea dulce. Aș vrea să nu mai fiu, să fiu mai mult ca el să ne putem înțelege. Doamne, Mihnea, doare…
– Adela, ești tânără, frumoasă, puternică, deșteaptă. Tot ce nu e cățeaua aia, nu o lăsa să te facă să te simți cu un centimetru mai prejos decât ești. Nu îi lăsa să facă un spectacol din faptul că ție îți pasă. Fii indiferentă, abia atunci o să îi atragi atenția lui Anton. Dar sfatul meu sincer ar fi să îl uiți de tot. Poate că nu e momentul ideal să-ți propun asta, dar aș putea să te ajut să-l uiți…
– Te oferi să-i iei locul ?
S-a înroșit tot și era atât de dulce.
– Adela, nu! Ești tot ce mi-aș fi dorit, dar nu mi-ai fost dată mie și, fiind din familie, nu pot să mă implic în felul asta. Dar am cunoștințe discrete,
lumea e mare, sunt multe de văzut. Ieși în lume, plimbă-te, cunoaște! Și atunci poate că o să-l vezi pe Anton cum e în realitate, nu idealul pe care l-ai construi tu. Poți să fii fericită, crede-mă!
– Poate. Dar nu acum, nu sunt pregătită să renunț la el.
– Fie, a cedat. Hai să ne întoarcem până nu vine după noi.
– Mă îndoiesc că știe măcar că am ieșit din cameră!
Am mers în spatele lui Mihnea și nu i-am mai auzit răspunsul, dar fața ta când am intrat m-a făcut fericită. Știai că plecasem cu el. Poate că nu era corect din partea mea să abuzez așa de bunătatea lui Mihnea, dar momentan era singura armă pe care o aveam.
Când a realizat că ți-ai pierdut și bruma de interes pe care o mai aveai pentru ea și că te uitai la mine, Bijou s-a ridicat bosumflată de pe spetează și s-a întins, oferindu-și nurii oricui voia să-i privească.
– Parcă suntem la înmormântare, aici. Hai, să ne distram puțin!
S-a dus și a dat sonorul la muzică mai tare, și-a mai pus un pahar pe care l-a dat pe gât și apoi s-a urcat pe masă și a început să danseze. Eu am făcut ochii mari, șocată. Asta nu era dans, nu cum înțelegeam eu să fie unul. Era lasciv, păcătos! Îi invita din mâini și priviri pe fiecare bărbat din cameră, fără rușine, să i se alăture. Deși unii o priveau, niciunul nu i s-a alăturat. Singurul care nu se uita era Dumitru Banu care-și privea paharul și cum se învârte coniacul în el. Avea o expresie scârbită pe față, de parcă Bijou era o bucată de balegă și el trebuia să împartă spațiul cu ea și să o miroasă. Pentru asta a câștigat niște puncte de la mine. Când Bijou a început să își tragă bluza din fustă și să o ridice, Cătălin a luat-o pe Maria de mână și a scos-o din cameră.
– Noi ne retragem, distracție plăcută în continuare!
Oare și eu aveam privirea Mariei?
Ceilalți au continuat să privească pe măsură pe hainele zburau și am simțit până și eu cum atmosfera începe să se schimbe, cum devine mai apăsătoare, mai intensă. Lor le plăcea ce vedeau. Ana, blondă și frumoasă, s-a ridicat și a început să se unduiască și ea pe muzică lângă scaunul lui Olli. Mai cuminte, dansul ei era totuși mult mai mult decât aș fi îndrăznit eu și mi-am dat seama de ce îmi spuneai mereu că nu fac parte din lumea ta. Mihnea nu se uita la ele, se uita la mine. S-a apropiat ușor și mi-a șoptit la ureche:
– Draga mea, du-te în cameră. Nu e de tine!
– Nu, l-am refuzat vehement.
– Se vede pe fața ta că te-au șocat și asta e doar începutul. Du-te Adela!
– Nu!
– Să nu zici că nu te-am avertizat!
A băut restul paharului și a plecat să-și mai pună. Toți aveau un prag destul de înalt de a suporta alcoolul, păreau relativ treji în ciudă cantității mari băute.
– M-am încins de tot, a decretat Bijou când a rămas doar în dresuri. Cine vine să mă stingă? A întins mâna spre tine și eu am crezut că o să explodez dacă te duceai.
Ai refuzat-o cu o mișcare ușoară din cap, amuzat.
– Încă nu am chef, i-ai spus cu o expresie plictisită, de parcă îți era lene și să vorbești.
Dumitru Banu a râs scurt în barbă și s-a întors spre fereastră, cu spatele la ea.
– A început să ningă, a spus el atât de încet încât abia l-am auzit.
– Ninge? a țipat ascuțit Bijou. Dacă tot nu se oferă nimeni să stingă focul din mine, mă duc să văd zăpada. A fugit așa dezbrăcată cum era și era cât pe-aci să-i dea cu ușa în cap unei servitoare rămasă cu gura căscată pe hol.
Bijou chițăia și mugea ca o văcuță și se auzea chiar și prin geamurile închise. Nimeni nu s-a ostenit să se ducă să îi vadă spectacolul, doar Dumitru Banu a privit încântat parcă de depravarea ei.
– Te distrezi, m-ai întrebat și mie mi-a crescut pulsul doar când am auzit că mi te adresezi.
– Dar tu?
– Poate mai târziu, mi-ai răspuns enigmatic.
– Și eu la fel.
Ai zâmbit.
Servitoarea care se dezmeticise între timp ne-a anunțat că masa a fost aranjată și că suntem poftiți.
– Las-o așa! Mai adu niște băutură, din fiecare, și niște vișinată pentru doamna Adela și apoi puteți să vă retrageți, i-ai spus tu. De strâns masa o faceți mâine dimineață.
Observaseși deci ce beau. Știai oare că fiecare înghițitură de vișinată îmi amintea de gustul tău, acum că îl cunoșteam, că simțeam că mă îmbăt numai amintindu-mi. Mi-au revenit în cap vorbele lui Mihnea și m-am scuturat, nu trebuia să îi las să vadă că îmi pasă.
Bijou s-a întors veselă, cu machiajul distrus și mândră parcă de lenjeria udă prin care se vedeau toate. A stins lumina și salonul a rămas în penumbră, singurele care mai îndulceau întunericul fiind flăcările din șemineu și lumina ce intra difuz prin ușile mari cu geam ce dădeau spre hol. A început iar să danseze în fața șemineului, sub pretextul că se
încălzește și se usucă mai repede așa. Ana a început să-și mai dea și ea din haine jos, fără să motiveze cumva, doar zâmbind.
Au trecut minute bune în care fiecare își vedea de ale lui sau le privea pe cele două ce dansau iar. Toți eram învăluiți într-o atmosferă excitantă, închisă, care ajunsese și la mine. Mă simțeam prinsă, voiam să fug și să mai stau, toate în același timp. Bijou s-a lăsat jos și a venit spre tine în patru labe, ca o felină, cu ochii aprinși și gura zâmbitoare. Până și eu trebuie să recunosc că arata bine așa dezbrăcată și desfrânată. S-a pus în fund la picioarele tale și a așteptat cuminte acceptul tău apoi s-a urcat pe tine și ți-a cuprins picioarele între pulpele ei. Eu am simțit că amețesc. Simțeam o presiune imensă în cap, tâmplele îmi zvâcneau, totul era confuz. Nu, nu, nu, îmi venea să urlu cât pot de tare. Nu am făcut-o bineînțeles, pentru că eram o lasă și ei știau asta. Am rămas tăcută la locul meu și mi-am ridicat paharul la buze ca să îmi acopăr o parte din față.
Ați început să vă sărutați. Încet, lent, nu cum făcuseși cu mine. Tu erai mai mult pasiv, ea se mișca, se mula după tine. Am plecat ochii, ce-i prea mult , e prea mult…
– Hai, am auzit-o chemându-te.
Răspunsul tău nu l-am auzit și nu am avut forță să mă uit, dar presupun că a fost negativ pentru că ea s-a dat jos de pe tine și a început iar să se învârtă, să danseze. Am început să mă calmez, să încerc să-mi liniștesc inima și respirația, să mă pregătesc pentru următoarea rundă care știam sigur că o să vină.
Și au mai fost destule șocuri. Ore întregi am stat acolo și v-am privit. Mihnea a început să joace șah cu Olli. Ana se zbenguia în spatele lui, îl atingea și nu-l lăsa să joace, toți chicoteau veseli. Bijou când dansa, când se alinta pe lângă tine. Dumitru Banu obosit să tot bea și să ne privească s-a pus de-a curmezișul unui fotoliu, cu picioarele atârnate peste spetează și s-a abandonat somnului. Era trecut de mult de miezul nopții.
La un moment dat, Olli a pierdut din cauza Anei, s-a ridicat râzând și a prins-o de brațe:
– Acum o să-mi plătești, i-a spus pe un ton de pirat.
A prins-o de fund și a ridicat-o pe masă. Ea s-a prins râzând de gâtul lui și el și-a făcut loc între picioarele ei goale. Au început să se sărute și eu mi-am plecat privirea. Nici pe ei nu-mi plăcea să-i văd, erau așa cum îmi doream eu să fiu cu tine, cum mi-ar fi plăcut să mă ții tu în brațe. Mi-am întors privirea la tine la timp să te văd făcându-i semn lui Bijou să vină la tine. S-a cocoțat iar la tine în brațe și acum ai început și tu să o săruți, nu doar să te lași în voia ei. Ți-am văzut mâinile mari cum îi mângâiau pielea dezgolită a spatelui, cum au coborât și cum i-ai strâns fesele până ce degetele ți-au intrat în carne. Mi-am întors capul, mă simțeam bătută, pleznită. L-am căutat pe Mihnea să mă salveze, să îi cer din priviri iertare că nu l-am ascultat să plec când încă mai puteam. Stătea pe spate pe fotoliul lui, cu palmele sprijinite sub cap și picioarele desfăcute lejer și îi privea pe Maria și Olli. Se excitase, era vizibil. Nu și tu, îmi venea să tip la el! Olli a dat-o jos pe Maria de pe masă și a luat-o de mână, a tras-o după el afară, spre camera lor. S-a oprit doar să-ți


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s