Copilul si fluturii de hartie

Pumnul poposit în ceafa mea trezeşte amintiri , dureri.Fata e departe eu cu un picior întins maxim cặtre nicặiri.Mặcar de l-aş întinde cum trebuie! Bolcaş s-a transformat într-o ridichie roşie împặnatặ în urletele, loveşte ca un apucat.

-Picior întins mei! Tu dobitoc romận! Dobitoc! Braț întinse curv ce eşti! Curv!

Se ține scai de mine, mặ împinge, mặ loveşte din nou.Apoi trece la Cordoş, la Iulicặ din Bucureşti sau pe la Tặmaş.Ặsta-i din Covasna şi-i deja bun prieten cu sergentul nostru:

-Bate bine da? Tu fặcut lucru bun da? Nu ca proasta aia da?

Tặmaş s-a umplut tot de rahat , mustața-i mare cật ziua de Craciun i s-a vậrật în gurặ printre dinți.Urặsc ungurii! Unguroaicele-s bune rặu, rặu da’ pe ei i-aş fierbe în oalặ!

Gậndurile criminale se nasc în mintea mea topitặ grad cu grad într-o luptặ la baionetặ.Ura-mi creşte vertiginos, vulcan  fặcậndu-mặ sặ-l iau de piept pe ungur:

-O dau cu tine pậnặ-n iad mặ! Pậnặ-n iad! Ieşim noi de aici! Ieşim şi te calc în picioare auzi?

Bolcaş s-a fặcut verde ardei iute, ochii porcini mặsoarặ distanțe iar eu deja mặ vặd în batalionul disciplinar.Ce dracu’ m-a apucat aşa? Aia şi-o trage cu vreun şmecher de Timişoara şi eu?

-Culcaat! Înainte fuga marş! Culcaaat! Culcaat meei! Culcaat!

Dacặ m-a mậncat în c*r mặcar sặ mặ scarpin deh!

Ca un fặcut, voi fi trimis la carcerặ.Imediat cum se apropie masa de searặ sunt luat şi dus în fața ofițerului de serviciu:

-Te-ai cặcat soldat? Sau mințile  ți-s pline cu balegặ? Bagặ-l trei zile la carcerặ!

-Hai mặ! Mişcặ! Hai mặ prostule!

Trei zile mi le pierd jucậnd table cu un bặiet din Vaslui.Sặracu’ aflat în drum spre batalionul disciplinar din cauza unei altercații :

-Am bặtut un sergent.L-am bặtut zdravặn şi ieri dimineațặ a murit în drum spre militar.M-am ars! Iau 8 ani ca popa! O sặ mor prin deltặ  pe undeva..M-am ars!

Ochii sặi negri cern lacrimi şterse cu mậneca încet.Noduri mari cật un munte mi se urcặ crescậnd în mặrul lui Adam.Ce voi face de mặ trimit ặştia acolo? Abia pot sta un an aici dar apoi 7 sau 8? Dumnezeule mare!

Apare  Bolcaş cặtrặnit nevoie mare, burta i se scurge din pantalonii verzi cum curge apa pe Mureş.

-Tu vrei bặtut la mine da? Eu vreau dat ție un mare toc de bặtaie me! C*c*t ce eşti!

-Bate tu  cật vrei dar sặ nu uiți cặ roata-i rotundặ.Pricepi tu? Tot te gặsesc eu în lumea asta de-o fi sặ te caut toatặ viața!

-Marş în front! Marş!

Locotenentul a apặrut în fața companiei gesticulậnd.100 şi ceva de oameni mặ privesc mirați, unii rậd, altora nu le pasặ.De parcặ scap? Ei aş!

-Vino încoa biba! Vino aici!

-Sặ trặiți domnule locotenent comandant de companie! ..Sunt soldat Borza Vlad şi m-am prezentat la ordinele dvs!

-Bine soldat, bine.Ai ouặ vặd.Ia bagặ tu nişte materiale în jurul companiei! Executareaa! Sặ vinặ şi Bolcaş! Hai mặ ungure!

-Sặ treiți domn locotenent de companie comandant! Sunt gradat Bolcaş Fekete şi me prezint la dumneavoastrặ ordine!

-Fuguța marş! Dupặ biba fuga marş! Dacặ-l prinzi ai permisie, daca nu ai arest! Executareea!

 

Dacặ ţi-aș spune cặ mặ rupe dorul ĭn bucặţi m-ai crede? Se pare cặ nu.Ai rặmas acolo mutặ în iubiri , tặcutặ ca un vânt rece primặvặratec ce spintecặ amintirea unei ierni duse. Prin mine treci ca un fulg ascuţit, mặ dobori  încet, îmi tai bruma speranţei.Unde ești?  Unde ești trandafirul meu roșu? Marea mea?.Ce ziduri au crescut între doi? Ce creste ne-au pus gândurile, sentimentele în mii de kilometri? O sặ încep sặ beau, sặ-mi duc gândurile în alcool? Mulţi din jokerii ặștia habar n-au cum aratặ lumea frumoasặ, lumea în care te ţineam de mânặ furându-ţi sặrutặri pe ascunsul zilelor.Mulţi dintre ei au coborât nivelul neandertalian , primar între a sufla azi și poate mâine.Cordoș pare ceva mai rặsặrit dar el e caz de targặ.Are ceva periculos în el, ceva mortal.Iulicặ e însurat cu doi copii și trei ani pușcặrie pentru viol.Tặnase a fost lovit de tren la 14 ani , abia merge, de multe ori face pe el în pat.Unde dracu’ am ajuns? Pe ce scarặ a iadului? Mi-aș tặia venele dar nici cuţite nu avem.Cicặ nu-i voie! Rup pâinea cum o fặceam acasặ la Dobriţeni.Instrucţia-i grea cu tot echipamentul pe mine și încặ n-am primit pușca. Sunt de planton din nou, singur și-un coridor gol gặlbui negru topit de crema bocancilor daţi la greu.Fiecare pas ce-l fac îmi amintește de tine, de noi.Îmi vine sặ urlu atât de tare încât sặ scol toţi demonii, sặ-i ţip afarặ poate așa revii în mine.Poate.Cặci eu mi-am pierdut credinţa, speranţa, starea.

 

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s