strâng la piept
pasărea cuvântului
cu ciocul deschis
îşi caută puii
îi aud plânsetul
aproape de fereastră
şi nu am cum
să-i alin durerea

liliacul sărută aerul
cu florile deschise

corcoduşii înfloriţi
tremură
privind albul pământului
copiii lor căzuţi între a fi
în mocirla
vremurilor de acum
şi rod verii şi toamnei

printre nămeţi
primăvara mai ajunge?
întreabă copilul
cu părul din aurul cenuşiu
al metaforelor

pe când primăvară, Doamne?

ne-au îngheţat iar sufletele
în tainele izvorului vindecător

bine că el rămâne de neoprit
pentru sufletele rătăcitoare

toate sunt
păsări ale cuvântului tăcut
plin de roua amintirilor
unei vieţi normale

Doamne,
mai există primăvară?
mai există vară?
mai există toamnă?

să fi lăsat pe pământ
numai iarna?

primim o nouă definiţie
a anotimpurilor:
primăvară învelită în iarnă


Anne Marie Bejliu, 21 aprilie 2017

Published by flo76

Share please!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: