Primăvară siluită
Violetta Petre

Nu înţeleg ce spune vântul-
Mă pălmuieşte fără milă.
Mi-a zdrenţuit în zori cuvântul
Cu setea-i crudă de reptilă.

Îmi bate duşmănos la uşă,
Cu dinţii muşcă din ferestre,
În lăcomia-i de căpuşă.
Ce diabolice orchestre,

Cu decibeli lovesc în liră!
Viorile se-ascund chircite
Şi cântecul nu mai respiră
Sub uragane ilicite.

M-a invadat până la sânge,
Călcând pe vechea rânduială.
Şi primăvara asta plânge
Ca într-o criză mondială.
21.04.2017


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s