Amely

-Vere, vii să  îţi faci sărbătorile la mine? A venit vacanţa şi nu vreau să pierd timpul singur, ce zici?

-Calule  vrei ovăz? Zbor! Dar e un dar întotdeauna..

-Nu e nici un dar.Am vorbit cu cine trebuie, doar să  te urci în primul tren mâine şi gata.

-Binee!.Mâine la trenul de ora 15 vin la Hunedoara..

-Abia aştept.Acum închid că trebuie să fug la pâine şi dacă nu găsesc o să am probleme ok?

-Ok.Pe mâine.

Aşa da! Parcă se mai legau lucrurile cumva şi pentru mine.Scăpasem ca prin minune de chimie şi matematică, veneau sărbătorile, deci spre bine îmi ziceam eu în sinea mea..

Seara mă duc la camera de gardă şi dau peste maică-mea cu câteva zeci de minute înainte de a se pregăti pentru o operaţie:

-Mamă, plec la Hunedoara mâine.Am vorbit cu Ionuţ.Mă laşi?

-Ai grijă ce faci pe acolo şi urează-le sărbători fericite! Ai prins momentul când sunt ocupată şi concentrată pe ceva anume..Bine, fie! Du-te acum că trebuie să mă spăl şi să intru în operaţie.. Amely e pe aici,voi doi faceţi o pereche grozavă, unde eşti tu apare şi ea, sau invers…

-Ce faci drace? Eu m-am săturat de dat cu sania şi tu? Aud  vocea  fetei fascinată de halatul alb şi foiala tipică unui spital.Te caut de ceva vreme, dau de tine aici.Vii la o bulgăreală pe deal? Ochii sặi mari cresc odatặ cu apariția instrumentarului sau cu sosirea asistentei şefe.

-Plec la Hunedoara de sărbători.Tu ce planuri ai ?

-Nici eu nu o să fiu prea departe.De când mă roagă Liliana să mă duc la ea.Ha ! Măi să fie ! Nu scap de tine nicăieri ! Doamna are mereu dreptate.

-Cine e Liliana? O cunosc?

-Nu.E o foarte bună prietenă de a mea.Stă tot în Hunedoara..Şi când pleci?

-Mâine.Mâine la amiază.

-Hmmm.Mă duc până la Delia  şi apoi plecăm la discotecă.Nu vii?

-Nu îmi plac discotecile.Ştii că nu mă dau în vânt după aşa ceva..Mai bine citesc ceva.

-Păcat.Vroiam să dansez cu tine în seara asta..Vroiam să te văd cum dai din gladiole, cum tremuri ca o scậndură, păcat! Aveam chef de rậs zău aşa.

-Da? Păcat ce să zic? O să rậzi de alţii eu trebuie să mă pregătesc pe mậine.

S-a întors zậmbind iar eu am plecat acasă încet.A doua zi m-am trezit în jur de ora 11  gata de drum.Ce greu treceau orele!.Uite-mă încălţat, cu geanta în spate pe drumul Pricazului spre gară.La ora 16 eram în halta Buituri fără să realizez că  de fapt gara principală era la 2 km distanţă.

-Mă copile, gara e mult în faţă.De ce te-ai coborât aici? Tu nu vezi că-i linia de duce în oţelărie? Mă întreabă un impegat roşu la faţă.Rậde apoi pleacă printre linii spre treburile lui.

Mirat , confuz, speriat,  am pornit pe marginea liniei alături de muncitorii care intrau în schimb.Clădiri negre, şine ,trenuri zăpadă zdrobită în negru şi-n fărậme de cocs, o lume ciudată, urật mirositoare şi totuşi incitantă.La jumătatea distanţei am trecut pe lângă nişte vagoane agăţate pe un maldăr uriaş de pământ apoi s-a prăvălit zgomotul   asurzitor al şarjei de turnare. Ionuţ stătea pe o bancă în faţa gării   aşteptậndu-mă cuminte cu mậna dreaptă la falcă:

-Ai venit cu alt tren? Am întrebat de mai este altu’ , trebuia să intru  la dentist şi am tot aşteptat, am tot aşteptat.

-Am încurcat staţiile.Cred că e prima dată când vin singur cu trenul aici.

-Hai să mergem! Am programare la dentist şi deja am întârziat.

-Nu-mi plac dentiştii! Să nu-i văd da’ şi eu am nişte măsele cu probleme.

– Nu mă duc cu bucurie acolo,da cine se duce de fapt? Auzi la ei, cică noi lucrăm cu durerea pacientului! Tu’le baba-n cur! A dat din mậini cu lehamite în vreme ce traversa  intersecţia..


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s