Ingeri si larve

Trei kilograme de cartofi, una perechi pantaloni, una pereche iţari, un sac de făină, un pistol makarov, o puşcă mitraieră, 4 cutii de cartuşe, o biblie, două cărţi de logică şi psihologie, o cutie cu unsoare,o pereche cizme militare, conchide Aurel numărậnd  lucrurile pe care le-am adus din vale şi de la stậnele apropiate.

-Deocamdată atật, cu restu’ ne vom ajuta ceva mai tậrziu de se poate..Cine sapă primu’?

-Eu, mă apuc eu primu’ de săpat, restu’ mereţi şi faceţi ce aveţi de făcut.

-Să nu-ţi tragi pămậntu’ pe tine, rậde Sabin îmbrăcậndu-şi haina militară pe care o poartă de cậnd lumea.Vezi să nu zbieri cậnd dai cu tậrnăcopu’.

-Du-te-n mă-ta! Meri odată!

-Mă da plouă! Sau mi-s prea ud şi visez a groază? Ba mậine te pomeni că ninge şi prindem  o iarnă ai nimănui. Mama mă-sii! Rậde ca un copil bolund, se uşurează pe o margine de glie apoi porneşte la vale sărind din piatră în piatră.Dincolo de grădina lui Ghernea îşi trage basca pe cap şi mậinile adậnc în buzunare.Individul îui pune mậna în piept încercậnd sặ-l opreascặ:

-Mă stai o ţậră! Stai mă! Io te ştiu de undeva! Stai o ţậră!

-Lasă-mă-n pace omule că nu te ştiu!  Nu ţi-am greşit cu nimică.

Bărbatul îl opreşte, se schimbă priviri, ochii  intersectează secunde ce par ore.

-Stai mă! Stai mă n-auzi? Stai că te spui! Stai sặ vặz dacặ nu eşti bandit! Stai!

Pumnul se opreşte cuminte în fața  individului nặucindu-l. Sabin sare gardul şi se pierde printre copii ieşiţi în curtea şcolii.O vreme stă lipit în peretele  pămậntiu apoi urcă iute în pod.De acolo observă cu atenţie mişcarea în drum, notează pe sub gene orice pas făcut de miliţieni..

Pặun a apặrut de nicặieri, lậngă el o fată de 13 sau 14 ani, cineva-i împinge în curtea plină de resturi rămase , soldaţii năvălesc scuturậnd fiecare metru de pămậnt.Rặstoarnặ bulendrele din curte, fugặresc bruma de pặsặri ce au scặpat urgiei:

-Paştele şi anafura mă-tii! Unde s-au ascuns mă? Unde mă? L-ai vặz’t? Zi l-ai vặz’t cặ io i-am pus mậna-n chiept! Puteam sặ-l omor mặ! Paştele mặ-tii!

Pistolul se opreşte de cậteva ori în capul nefericitului, sậngele a pornit voiniceşte între ochi şi buze, gura se cască înghiţind iarbă uscată năclăită.Pặun a cặzut în noroi ca o frunzặ leşinatặ de toamnặ.

-Lasă-l pe tata! Lasă-l pe tata n-auzi? Eşti nebun? Lasă-l! Ţipă fata în momentul cậnd soldatul îi dă un şut în fund.

-Unde-s bandiţii? Unde-s mă? Las că ştiu io’ pe ăla care ştie! Las aşa!  În dubặ cu tine! Las’ cặ vezi tu bandiți! Îți arặt eu burghejặ ce eşti!

Imsul demarează greu , se roteşte de colo colo pe marginea drumului apoi se aude o altă detunătură.Geamul din dreapta se sparge ca un ou, maşina se opreşte în plopii din marginea drumului.Şoferul agonizeazặ cu capul pe volan apoi cade prin uşa crặpatặ.

-Mircea! Măi Mircea? Deschide mă! Iute mă!

Copilul  martor pe marginea drumului îşi frậnge degetele  încercậnd să descuie uşile:

-Ia-i cheile! Repede ! Repede!

Din maşină  rặsar  trupuri vii, maltratate, o rază de fum şi foc scapără în burta de fier , explozia se împleteşte calm  focul flămậnzind pale de fum.

De cậteva zile s-au pornit vậnturi  zgribulite, reci care urcă şi coboară năpraznic prin grădinile goale ale oamenilor.Ploaia bate prin toate cotloanele , pare-se că fulgi bolunzi s-au lăsat încet şi aproape de locul unde suntem cazaţi cu voia mamei natură.Noaptea ne vizitează timid o vulpe, Aurel îi dă oase sau cậte o bucată de slănină, animalul trece şi de 2 de 3 ori pe lậngă bordei privindu-ne mirată.  Zăpada ne  înfulecặ complet.  Peste colţul nostru de lume o haită de lupi  nord şi sud, sud şi nord cu repetare la două sau 3 nopţi îşi jeluie durerile, iubirile.

-Ursul trebuie să mai vie şi le avem pe toate! Se scandalizează Sabin amintindu-şi că în urmă cu ceva ani a fost luat tậrậş de o lupoaică  scăpat fiind de nişte ciobani din ghearele morţii.

-Eram la stậna lu’ Sofrone, dincolo de Vinţ, dormeam, cred că mă pusesem la marginea către apă că în spate ardea focu’ nu puteam sta. Către apă găsisem singura soluţie mai bună, apoi ceva m-a luat de picior, m-a luat şi cum nu-s foarte solid s-a tot dus cu mine noroc de la Dumnezău cu baciu Vitente şi baciul Ilie.Altfel..

-Zi părinţele, cum erau lupii în tundră? Cật de mulţi, cật de mari?

-Cum te întorceai cu spatele, cum te lăsai pe zăpadă sau făceai o mişcare îţi dispărea colegul, sau dacă nu aveai noroc dispăreai tu.Găseam numa’ urmele de sậnge şi resturile de haine rupte în gurile flămậnde.Ăia oricật de mult mậncau, tot mai vroiau, nu se săturau niciodată.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s