tristețe albă
( Geta și Erik)

copiii escaladează munții unei lumi înzidite în aspirații,
mai înalte decât pomul din care pot să culeagă un măr
mai întunecate decât noaptea în care pot miji după oameni de nea
mai inaccesibile decât un joc de-a moartea într-un castel virtual,
neștiind că zmeii din poveștile neascultate până la capăt
aruncă din loc în loc câte-o creastă ascuțită,
altfel decât creioanele abandonate în culoare copilăriei.
copiii măsoară adâncimea munților cu brațele îngerilor
după fiecare joc de-a zborul steagul din vârful pământului
e tot mai aproape de tărâmul locuit de cavaleri înaripați
după fiecare treaptă sculptată în vânt
din tălpile îngreunate de dorul de-a alerga un râu
prin miezul verde al unui câmp de soare
cresc aripi albe și strălucitoare,
mai reci decât zăpada amestecată
cu oasele copacilor nerodiți, florilor nemângâiate, păsărilor neascultate
după fiecare rostogolire spre neant
ochii jucăuși rotesc cerul ca pe-un glob de cristal
care a uitat să împlinească cel mai cutezător gând dăruit de oamenii mari

M.M.G

Published by flo76

Share please!

One thought on “

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: