Amely.

-Credeam că eşti la mare.Cum de nu ai plecat? Apropo: ce bine arăţi! Mrrrr!!!! O iau razna! Ispită ce poţi fi! Ai venit sặ-mi rupi bruma de rațiune?

-Te aşteptam să vii cu mine,nu merg singură iar mama are alte planuri.De tata nu vorbesc că nu are sens..Arăt bine? Te dai la viaţa mea flăcăule? Hm.. Au crescut hormonii după urechile tale blege! Hahaha!! Auzi la el! Face ca motanu’ Stamate cậnd vede blană în faţa felinarelor.Lasặ tu cặ n-ai act pentru moi auzi? Eu vreau un bặrbat nu maimuțicặ puberặ!

-Vrei să merg la mare cu tine? Cred că ai ceva probleme fată, m-aţi lăsat singur la ţară, Ionuţ cine ştie pe unde se ascunde..Mai pui întrebări de vreau să merg la mare?

-Ai auzit bine.Dacă nu vrei, o să găsesc pe altcineva..Sunt destui băieţi gata să mă urmeze dar eu vreau să vii tu cu mine.Am eu o bubă cu tine şi nu îmi dau seama de ce..În fine, o lăsăm aşa deocamdată.Oferta –i valabilặ acum!

-Băi tu mă crezi nebun? Cum să nu vreau? Dar n-am bani, n-am nimic.

-Tu fi doar de acord că bani am eu.Am eu şi ai şi tu.Plecăm în două ore!

-Plecăm în două ore? Nu am auzit bine..Cậnd?

-Mai bine zis o oră şi 30 de minute dacă te mişti ca o ţaţă! Ai făcut baie? Nu te-ai spălat prin urechi atunci..Mai stai? Avem un tren de prins copile!

Fuga după haine, slipi, aparatul de fotografiat, eram ca o maşină , băgat în priză, gata de vacanţă, lucrurile căpătau sens în viaţa mea iar înainte o mare răcoroasă, plină de valuri şi speranţe.

-Gata? Ai pus tot ce trebuie? Ai împachetat?..Iar te uiţi ca broasca-n noroi?

-Gata.Cred că am pus totul, dacă a mai rămas ceva cumpărăm acolo.Cậnd plecăm la gară?

-Ne duce taică-tu la gară.Bea un pahar de sifon cu suc şi calmează-te.Vaaai!

-Ce e? Ce se mai petrece acu’?

-Pune repede cortul şi nişte pături! Repede!

-Tu eşti dusă , unde să le pun?

-Pune-le mă nu te codi ca un măgar beat!

Am luat cortul , păturile de pe pat încật mama s-a crucit iar tata rîdea cu gura pînă la urechi:

-Noroc că nu ai nevoie şi de salteaua de pe pat.Lasă că unde mergeţi voi, nisipul va fi pătură şi saltea..În plus, dacă vin seara ţânţarii o să fugiţi care cật colo! Tare aş vrea să vă văd!

Nu ştiam unde ne ducem dar nu-mi păsa,tata mi-a vậrật bani în buzunar fără să ştie mama iar mama a făcut invers.Primeam o groază de sfaturi încật era să pierdem acceleratul.

-Hai iute la gară! Mậnă şofer! ,Mậnă!

Comedie mare la gară, tot peronul plin de elevi, o mare albastră, roşie, verde, o unduire şi o gălăgie imensă:

-Ăştia unde sfậntului se duc? întreb eu privind uluit.O să avem locuri? La cậţi sunt ne trebuie două trenuri.

-Ăştia vin cu noi zevzecule.Lasă că o să înţelegi tu.. Uite! Vine trenul! Move it! Move it! Move it jackass!

Trenul  plin ochi ,Amely mă trăgea după ea pe culoarul vagonului cuşetă  ca pe o geantă gata de aruncat într-un colţ:

-No, ho! Dacă mă mai fugări aşa o să ajung la Constanţa înaintea trenului..Lasă-mă să suflu fată! Ţi-ai pus în minte să mă termini?

-Nu mergem la Constanţa.Mergem la Bucureşti , apoi Tulcea..Mişcă-te că se ocupă patu’ tău şi dormi în toilet.Move it! Move it!

-Păi mare sau Deltă? Nu mă duci de nas nu? Nu ? Sper că nu mă trezesc cu vacile pe vreun deal cu limba scoasă de cald, nu că voi scăpa vara asta de corvoadă..Te blestem dacă m-ai minţit !

-Bagă bagajele înăuntru ! Hai că ajungem în Simeria şi alte bagaje!

Trenul se opinteşte la curbe, geme din încheieturi apoi se opreşte în gară în Simeria.Mi-am rezervat locul de la mijloc şi mă întind în pat ca un faraon.Cine ar fi crezut acu 4 ore că zeii mi-au rezervat un loc în Olimp?

-Vere , mă laşi în patul de sus? Pui şi tu geanta asta mai la vedere ? Am nişte pachete cu cărţi şi mậncare, hai !

Ionuţ e aici! Trage cîteva bagaje foarte grele apoi le lasă pe culoar şi se şterge pe frunte:

-Credeam că nu mai vine ziua asta! Ufff! Cậtă năduşală! Unde e Amely?

-Nu.. nu . ştiu..N-am…idee.

Amely îşi încrucişează braţele, îşi aranjează hainele zicând:

-Nici nu realizezi cật mi-a fost de greu să-l fac să îşi ţină gura închisă.Să nu vină la ţară la tine, să păstrăm secretul.Nici nu realizezi! I-am zis că-l omor dacă spune ceva, amu’ va trebui să-i dau o sărutare pe plajă ca să fim chit.A zậmbit făcậnd cu ochiul spre Ionuţ apoi mi-a dat un pumn în coaste:

-Nu eşti greu de păcălit, a fost chiar foarte uşor..Marfă uşoară, o să ştiu pe viitor să nu-mi pierd timpul cu tine.

-Cine vrea suc? Compot de piersici? Suc ? Bere ? Ciocolată ? Bere, ciocolată ?

-Gratis nu dai nene ? Nu am bani decât o vacanţă scurtă la mare..Sunt săracă, lipită pămậntului..Pentru o fată de liceu n-ai gratis? Nu fi om rău că ţi-oi trimite o scoică de pe litoral.

-Eu le iau pe gratis copilă? Dacă n-ai bani stai acasă! Bere, sucuri reci, cola,pepsi, bere, sucuri..

Vậnzoleala e în toi dar oboseala şi emoţia astupă orice activitate.Adorm ca un copil legănat de sunetul inconfundabil al trenului.Prin noapte trecem şi  o mare de bucurie mă inundă pînă în adậncul sufletului.Amely se zvậrcoleşte în somn iar Ionuţ  stă pe marginea patului şi aşteaptă ceva.

-Tu ştii cît mi-am dorit excursia asta? În plus, nebuna nu m-a lăsat deloc să te sun, să te caut.E mai rea ca poliţia!

-Te-am auzit Ionuţ.Doamne ce sete îmi este! Unde naiba suntem?

-Nici la Sibiu n-am ajuns.Dormi!

-Dorm după ce beau o jumătate de sticlă de suc.Voi complotaţi împotriva mea?

-Compot? Ce complot? Tu dormi sau asculţi ce vorbim noi aici? Rea! Rea ca o mătrăgună..Bagă mintuca blondă sub pătură că-i noaptea neagră pe şine!

Amely se vậră sub pătură apoi noaptea se  scurge  ca o umbră  apropiindu-ne încet de Bucureşti.La ora 5, începe vậnzoleala din nou, bagaje, oameni somnoroşi, alergătură.Avem cu noi o doamnă profesoară ce dă ture din vagon în vagon adunînd somnoroşii.

-Trenul spre Tulcea stă 5 minute, dacă nu vă mişcaţi o să-l pierdem!

Cu bagajele în spate, asudăm căutậnd,   trenul  spre Tulcea . Curg apele pe mine, stau şi aştept suflậnd dar cutia de fier nu se urneşte:

-Păi nu pleacă pînă la 6 jumătate, le zice  conductorul rotund la faţă  ca o lună plină.Cine v-a zis că pleacă acum?

-Aşa scrie în mersul trenurilor.Aşa a anunţat tanti în gară!

-Eeee! Nu bate ce scrie acolo cu ce facem noi aici.Puteţi să mai trageţi un pui de somn.Dacă nu cumva mai stăm o oră sau două pe aici..

-Ne-a fugărit profesoara de mamă, mamă! Sfinte! Ca să stăm popậndăi grămadă aicea! Heei! Cine are cărţi de joc?

-Cine vrea suc? Vrea cineva suc, întreb o singură dată! A strigat Amely..

Ca lucrurile să fie grozave la plecarea trenului din gară, apare profesorul de sport  ce vrea să ne impună tot felul de reguli:

-Trebuie să respectaţi strict programul ! O să mergem cu vaporaşul, nu vreau probleme, tot ce se întâmplă, trebuie să aflu eu !.Programul va fi stabilit conform planului..Încolonarea!!

-Băieţi, dacă ăsta îmi face program eu dispar din tabără, o aud pe Amely din spatele meu.

Trei ore cu trenul din Bucureşti zboară vậnt, traversăm oraşul spre portul fluvial unde ne îmbarcăm  pe o navă burduşită cu oameni şi tot felul de bagaje.O pierdem pe Amely pentru cîteva minute ca să apară cu pălărioara ei albă sus  lîngă cabina comandantului.

-O să facem 4 ore pînă în tabără.4 oree! 3 ore cu trenul ăla, 4 cu vaporaşu’, mai e şi nărodu’ ăsta de profesor, vai de mama ei de vacanţă se plậnge Ionuţ trậntindu-se pe unul din scaunele rămase goale.

-Bine.E prima dată când vin în Deltă.Se simte vacanţaaa! Nu vreau să mă plậng tocmai eu care eram la un pas distanţă să mă perpelesc între blocuri..

-Oare coşciugul ăla din colţ o fi gol? Zice Amely căutând cu privirea spre locul cu pricina..

-Eşti nebună? Ce  vrei să faci tu? Doar..

-Poate sunt eu nebună dar profu’de sport e mai nebun.Cică să facem alergare şi flotări.

-Şi ce are coşciugul cu el? Vrei să-l omori?

-O să vezi imediat.Stai numai să adoarmă baba de lîngă el.Stai numai niţeluş! Mă duc să vorbesc cu cei care au obiectul în posesiune..

Amely desface capacul la sicriu şi  se vậră înăuntru.Am rămas mască! Nebună de legat!.Baba sforăie lipită de perete şi profesorul se învậrte căutậnd elevii să –i pună la muncă sportivă.La un moment dat , nava se opreşte încet intrậnd într-un port micuţ iar baba îşi revine.Basmaua neagră  cade pe bărbie şi gura deschisă îi arată puţinii dinţi pe care-I mai are.Lậngă ea se lasă profu’ de sport , evident obosit.Nici un elev nu vrea să alerge sau să facă flotări.Nu pot să uit faţa profesorului cînd s-a ridicat capacul sicriului!.Baba a sărit ca o apucată  scuipậnd în dreapta si stậnga iar omul nostru de sport nu a putut vorbi cam vreo două ore.Mai rău că cei care urcau  din port s-au speriat şi refuzau îmbarcarea..Fugeau care încotro iar unii mai nervoşi au sărit iute în  apă la vederea minunăţiei..

-Nebunilor! O să ne ştie toată delta! Căpitanu’ vrea să dispărem de pe nava lui! Cật mai repede!

Profesorul intrase în stare de şoc, multă vreme n-a zis nimic, stătea pe bancul de nisip urmărind goana valurilor.

-O să se răzbune pe noi , Amely.O să vezi!

-Lasă să încerce.Am eu ac de cojocul lui.Am să-i fac viaţa amară cum n-a avut-o în viaţa lui!

Plajă cu nisip fin, smocuri de iarbă trậntite ici colo, o limbă de pămậnt cu  trei degete de pădure clătinată la mila vậntului, a brizei marine. Am desfăcut corturile , ne-am pregătit pentru seara ce se anunţa timid între apă şi cer..Mai sus pe o brậnă de iarbă şi nisip s-a ridicat cortul bucătăriei unde cei din Bucureşti trebuiau să gătească.

-Hai la baie! Hai că apa e minunată! Hai Amely!!!

-Nu merge nimeni la baie! E un program pe care trebuie să-l respectăm!a ţipat profu’de sport.Nu merge nimeni la baie!

-Ăsta e nebun! Face militărie cu noi.Las’ că nu-l ascultă nimeni! La baie că mor de cald!

Profu întinde o foaie de hậrtie la fiecare elev şi apoi ne organizează,ne organizează atật de mult încật pierdem  restul zilei cu tot felul de sarcini..Cậnd seara se arată printre valuri şi ceva mậnă de nori , Amely intră în cortul nostru:

-Daţi-vă cu soluţia asta că urmează asaltul!

-Ce asalt? Iarăşi coşciuge? Iar umbli cu nebunele? O să ne termini fată hăi!

-O să vină o armată de insecte peste noi cum nu s-a mai văzut de la Călugăreni încoace! Dacă eşti prost stai fără, dacă ai minte după urechi faci ce zic eu că am trăit de astea!

Asaltul are loc după ora 21 cînd  stăm pe nisip şi aşteptăm ca masa să fie gata.Un puhoi de insecte flămậnde se aruncă asupra noastră făcîndu-ne să alergăm ca apucaţii.Palme, sudalme, goană.

-Asalt nu glumă! Fuga în cort! Fă loc! Fă loc!

Cortul este prost asamblat şi cade peste Amely care aruncă un potop de înjurături groaznice.Profesorul  de sport aleargă prin tufe, se loveşte peste ceafă, înjură , asudă şi blesteamă zilele cînd şi-a dorit să vină în Deltă.Multă vreme îl auzim suduind apoi cade cu o bufnitură puternică.Către dimineaţă să fi fost cậnd fie ţînţarii sau plictisit de noi fie nu-i mai simţeam am adormit.

-Deşteptareaaa! Deşteptareaaa! Respectăm programul impus! Sus armată de leneşi! Sus!

-Cine strigă în halul ăsta? A scos Amely capul din cortul răstignit.Cine vrea să fie ucis?

-Cum cine? Herr professor! Se pare că nu a fost pedepsit aseară după cum trebuie.Şi-a revenit miraculos şi face tam-tam!

-Auzi? Crema aia de mi-ai dat-o, era bună de ceva? Întreb eu lovindu-mă peste faţă.Miroase a cizme, ce cremă ne-ai dat ?

-Hm.O să mă înjuraţi toţi.Era crema de pantofi din geanta profesorului..I-am dat şi lui,v-am dat şi vouă..

-De aia suntem aşa negrii şi pute de trăzneşte? Nebună ce eşti! Dacă ai vrut să ne umileşti ai reuşit!

-Propun să o aruncăm de pe ponton! Să o băgăm cu fundu’ în apă!

-Să fie legată cu pietre de gât! Să fie jupuită !

Amely se întoarce cu spatele, aruncă din mậini a lehamite apoi mă trage după ea:

-Ce e? Simt că nu te bucură nimic aici.Ce moartea căprioarei ai ?

-Ăştia scuipă în mîncare! Nu mai suport! .Grăsana îşi bagă mîna în pantaloni şi apoi taie pâinea  cu ea.Vreau să plec!

-Unde să mergem? Dacă vrei să plecăm, măcar să plecăm acasă la ţară.

Poate plecam atunci dar tocmai a trecut pe lîngă noi un  ins mic de statură, slab ca o prăjină şi aplecat de spate.Ducea cîteva undiţe şi Amely s-a lipit de el.Apoi eu şi Ionuţ.Dispăream dimineaţa la 7 cu barca si reveneam seara frînţi de oboseală cu plasele pline de peşte.

-Cine ştie să facă mămăligă?

-Mămăligăăă? ! O să mor dacă nu mănînc mămăligăăă! Dau de băut un an dacă mi se face rost de mămăligă!!!

-Văru-miu e un fan înrăit al mămăligii.De ce nu ai putut să taci fată? Ce facem acum? O să rămậie aici în deltă cu o tigaie de tuci în braţe.

-Nu e greu de făcut.Am găsit la localnici nişte mălai şi vase avem noi.O facem?

-Deci mîncăm mămăligă cu peşte? Dau regatul meu pentru o porţie de mămăligă auzi?

-O da! .La treabă! Parcă mi-ar prinde bine niţică mămăligoi, să îmi umflu burta ca un purcel..

Bucătaria s-a improvizat urgent spre disperarea celor din Bucureşti ce rămîneau cu  masa plină.Toată seria de copii se servea fie la noi , fie la micul restaurant aflat ceva mai încolo.

-Regulile trebuie respectate! Nu se poate aşa ceva! Striga proful de sport.

-Să mănậnci tu cu rudele tale mậncare făcută de femeia aia! Sau vrei să scuip eu în ea?


Un gând despre “Amely.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s