Doina lui Porậmbu

 

Auzi maiculițặ codrul

Cum Îmi mustrặ dorul!

Tu îmi zici sặ stau acasặ,

Însặ codrul nu mặ lasặ.

Tu îmi zici sặ stau cu tine,

Codrul plậnge dupặ mine.

Fặ-mi degrabặ cea merinde

Vin duşmanii şi m-or prinde.

Şi-am sặ zac în lanțuri grele

Eu şi dorurile mele..

 

Frunzặ verde lobodặ,

Lasặ-mi calea slobodặ!

Şi de doruri îmi dezleagặ

Inima asta beteagặ.

Bate gridina şi moinặ

Țara nu mai are doinặ.

Inimặ n-avem în noi

Numai plậnset de slugoi

Şi ne arde sufletu’

Toate relele acu’

Vậntu adduce zvon de fag

Numai am pe lume drag

Decật numai haiducia

Urậtul şi silnicia.

Sặ le –nfrunt la cậmp afarặ,

m-oi duce aşadarặ.

De-oi muri în cea pặdure,

Lasặ fagu’sặ mặ-mpresure.

Voi veni mereu acasặ

Vara sặ v-ajut la coasặ

Sặ vặ usuc jelele

Cu vậntul şi stelele.

Cặ-I mai drept sặ mori stặpận

Peste tot ce e romận:

Dorul şi izvoarele,

Inima si soarele.

Decật silnicia lor,

Mai bine pặmậnt şi flori.

Victor Ioan Pica.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s