Ingeri si larve

Jurnalul morţii mele sufleteşti.

 

Azi, a mai căzut o speranţă peste  chipul trupului meu obosit.Din nou nu-mi-am putut vedea fata, nici măcar zece minute.În schimb mi-a mai dat o pậine şi-un ştergar.Biblia  stă cuminte la piept aşa cum a stat încă de la începutul stărilor mele sufleteşti.Cad adậncit în genunea îndoielilor visănd aievea.Nimic bun decật un Dumnezeu aşteptậndu-mă sau aia cu coasa.Urc cărarea abătut, bolovan cu sậnge, piele, durere.Corpul mi frậnt, venele mari s-au sucit spre dreapta sau stậnga mea în moartea mereu prezentă.Dorm cu picioarele lut în vatra focului, vậnez cậte-o ciută rătăcită muşcậnd din carnea pe care de cele mai multe ori n-o pot găti.Plouă, curg rậuri pe mine, haine jilave , amintiri rotite în picurii bărbii tot mai albe.Ce-i de făcut? Aştept zi de zi să cậnte cerul cu avioane americane, să devie negru, să-i simt vibraţia.Nu vine nimeni, un plumburiu care mă apasă granit peste inimă.Aseară m-am scoborật în sat după un sac de cartofi şi mălai.Un copilandru zdremţăros mi-a dat un boţ de mămăligă, altcineva o piatră  .Fiecare după cum simte.Cậinii mă latră unde altă dată se jucau cu mine, somnu-l fac lipit de patul automatului devenit pat, frate, reazăm.Blestem cerul,cad, mă ridic într-o altitudine rugăciune cerậndu-mi iertare bunului.

„Iartă-i Doamne că nu ştiu ce fac”

 

Plumb curge prin vene, peste pleoape, cer apă şi mă latră zăvozii din marginea cătunului, m-au convocat la securitate să le spun despre banditul Corbea dacă ştiu unde-i ascuns.Mi-au dat mậncare otrăvită să-i dau, să-l omor.Ţin săculeţul aproape, ispita-i  mare să u gust eu din nadă şi să mor.M-aş odihni.

Căpitanul Lungu îmi cere insistent să ne întậlnim.Azi n-a plouat deloc şi mi-am putut usca rufele puţin.Rậul a scăzut în putere, susură pe dreapta mea aruncậndu-mă-n visare.Prin grădina lui Canaţuli văd şoseaua panglică albă degete lumini şi umbre.Lume dincolo de vale,maşini.Cậnd  se va termina forfota? Cậnd ?

Întrebări amintiri care apasă sậrguincios carne din carnea vieţii mele.Mă văd la 2o de ani dậnd cu coasa-n iarba mare verde.Taica fumează cuminte ţigări aduse de peste ocean, tutun scump ce-l preţuieşte ca pe un copil.Mai jos cu-n prag doi copii mici mậini întinse pe ochi de cer.Glasul lor cere apă, mậncare, priviri, iubire.Deasupra stă  moartea sprijinită-n bậta de cioban făcută din alunul ăla bătrận.Rậde strậmb întinzậndu-şi crengile către Murăş dă din cap a resemnare .Îmi arată deştiu’ ameninţător.


Un gând despre “Ingeri si larve

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s