Ingeri si larve

Mircea

 

 

Plouă ca-n ziua potopului   adunậnd  buluc toată apa peste acoperişul povậrnit al casei, mai să-l doboare.Mama stă ţeapănă în geam aşteptậnd un semn, un gest.Nimic.Plouă nebuneşte , Sanda sor-mea pisează femeia din geam cu tot felul de întrebări:

-Da’ taica cậnd apare? A zis că apare să-mi aducă bomboane, cậnd apare? Da’ unchiu Ion cậnd mai vie pe la noi? Nu-mi place barba lui, mă zgậrie cu ea! Sặ-şi taie barba! Unde-i?

-Taci fată! Taci! Taci pentru numele lui Dumnezeu!

Se rupe cerul şi dealul parcặ odatặ cu el. Răpăială frậnge scurt în bucăţi noaptea.Mama m-a primit în prag cu inima îndoitặ:

-Mirce’ ce-i acolo copile? Ce-i acolo de bubuie aşa tare? Cum îs ei?

-I-au înconjurat dincolo  la Culmi.Am venit să te pregătesc  pentru ce se poate întậmpla! Să-mi dai puşca şi să faci exact cum ţi-a zis taica! Mi-a zis sặ nu şovặi un minut cặ-i pặcat şi-i degeaba toatặ zdroaba! Trebuie sặ plec! Dacặ nu viu inapoi sặ fii tare!

Urcam panta gậfậind , lovitura înfundatặ s-a auzit puternic în noaptea udặ.Cine a cặzut? Cine se luptặ acolo?

Nenea Aurel, el e! Ţine piept soldaţilor, îi loveşte amarnic de copaci, îi fugăreşte ca vậntul apoi dispare.Poate au scăpat şi ei, poate că nu se termină aici totul.Poate cặ nenea Aurel a reuşit sặ ajungặ în al doişpelea ceas! Poate cặ..

Cu Ion m-am întălnit două zile mai tậrziu peste coama dealului cậnd în sfậrşit am reuşit să-i dau arma şi o bucată de slănină:

-Pe Sabin l-au prins în capătul satului cậnd s-a terminat muniţia pe care o avea.Toată noaptea s-au auzit focuri de armă, spre dimineaţă au dat foc casei în care se adăpostise.Nu ştiu de-a scặpat o ba.Nu ştiu de-a scặpat de flặcặri..Nu ştiu.

-Mă duc în sat să-ţi fac rost de gazdă.Mậine sau poimậine îţi las semn ca să vii.Să ai noroc!

Intrările în sat  supravegheate, două maşini jeep, un camion militar, prin curţile oamenilor soldaţi care scotocesc prin hambare, scot purcei, găini din coteţe.Pleacă după ei cu tot cu haine, ciubere,lăsậnd în urmă pereţii goi să-şi urle disperarea.Arzặ-i-ar focu’! Îs beți turtặ abia se mai țin pe picioare unii din ei!

Prind sapa în mậnă şi mă rotesc în jurul prunului în vreme ce securistul a  trecut la 4 sau 5 metri de mine.

-Să trăiţi! Zic eu  luậnd-o la vale spre casă.Ce mai faceţi?

Mormăie ceva în barbă, se uită lung în sus apoi se întoarce mutậndu-şi pistolul dintr-o mậnă în alta.

-Ce faci aici? Mă întreabă el apropiindu-se tot mai mult.Plouă nu vezi? De ce nu eşti la colectivặ? Sau la işcoalặ?

-Îmi place ploaia, pe front stăteam numa’ în glod şi apă.Aşe’ m-am învăţat.Mi-s nebun niţel.Urlu  cậnd ți lumea mai dragặ şi s-a speriat tovarặşa Iliana.Zice cặ-s element declasat şi am rặmas cu burghezia-n cap , o  formặ de nebunie gravặ!

Rămậne mirat acolo în grădină  mutậndu-şi  basca pe frunte înjurậnd apa cerului..L-am păcălit , eu n-am fost pe front măcar o zi.Problemă cậnd se va întoarce şi va afla că îs elev.Vai de spatele meu!

În acea noapte m-am reîntậlnit cu Ion şi cu încă doi fugiţi din satele vecine.Erau slabi,  priviri vii, hotărậte sub genele îmbibate..

-M-am dat veteran sặ scap de unu’ din ei.Vai de pielea mea cậnd o afla cặ l-am dus de nas.

-Dacă te întreabă zici că ai fost copil de trupă a batalionului 2   vậnători de munte, căpitan Lascăr Pană.În rest las’  că-s mai proşti ca noaptea unii din ei.Sặ laşi semnul acolo dacặ-i pericol.Fii tare cặ tot rặzbim noi da?

-Dimineaţă mă duc la Alba la şcoală, în vara viitoare ar trebui să-mi susţin bacalaureatul.Dacă mai apuc, am zis eu privind geamul nopţii.E vremea să mereţi, am auzit că azi a vin’t un nou căpitan..Unu’ tare al dracului!

Ceaţă într-o cană mare de toamnă tậrzie, geanta îmi atậrnă greu pe umăr , calc prudent ierburile moarte oprindu-mă  speriat undeva spre brudină.Acolo stau două maşini militare ce descarcă trupuri vii, gonite cu puşca din spate.Se aud strigăte, ţipete, focuri de armă  direct în ei.Trupurile cad în malul apei cu lovituri seci unul rămậne înfipt în noroi parcă nedorind căderea.Mai am cậteva zeci de minute să prind trenul ce să fac? Dacă mă întorc, ocolesc îl pierd, dacă trec pe mal mă văd militarii .Risc şi păşesc cu capul ascuns sub băscuţă pậnă în lemnul brudinei:

Nimeni în căsuţă, nimeni pe ponton.Mă foiesc ca apucatu’ apoi revin pe mal sus gata să mă dau bătut.Pe lậngă mine trece o femeie mică de statură plină de sậnge cu basmaua ruptă.Trece e puţin spus, fuge.Îi aud vocea depărtậndu-se:

-Stai ca prostu’ să tragă ăia-n tine! Fugi mă!

-Stai! Stai că trag n-auzi? Stai! Stai muiere!

.Am rămas acolo prins în lumina morţii privind-o cum cade împuşcată. Soldaţii au împins corpul în noroi ca apoi să mă lovească cu pumnii şi picioarele:

-Unde meri mă? Nu ştii că nu-i voie? Cine paştele mă-tii te-a scos în drum azi?

-Merg la şcoală nene.Aveam tren dacă mă lăsaţi să trec .Aşa l-am pierdut..Pot să plec?

-Du-te! Dacă spui cuiva ceva.. te dibui şi..


Un gând despre “Ingeri si larve

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s