Şi totuşi aş rămâne-n primăvară…

Violetta Petre

Eu am grădini sub gene şi pe pleoape
Şi iarba creşte-n inimă şi fiere,
Să-mi fie primăvara mai aproape
Şi să nu simt în trup, nicio durere.

Măcar acum, când ninge cu petale
Din ramuri de cireş şi iasomie,
Să simt cum, Doamne, harurile tale
Mi le trimiţi şi altora şi mie.

E-atâta frumuseţe şi magie
În cântecul de mierlă din ponoare!
Şi când aud şi cânt de ciocârlie
Dau drumul viselor, spre cer, să zboare.

Cu talpa goală-aş alerga prin verde,
Să-mi intre seva-n piele, ca în muguri.
Prin primăvara asta m-aş tot pierde,
Să mă găsesc în boabele de struguri,

Când iunie-ar da startul la podoabe
Şi-ar înroşi toţi merii din livadă,
Eu aş dospi poeme dulci în boabe,
Ca vara, doar în toamnă să mă vadă.

Şi totuşi aş rămâne-n primăvară
La ţărmul mării să pândesc sirene.
O coală albă, toc şi călimară,
Să am, să scriu pe valuri noi refrene…
17.04.2018

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.