Amely

 

               Încet încet,candidaţii treceau prin faţa tabloului cu notele căutând izbăvirea.În spate , printre emoţii şi lacrimi Amely abia  îşi ţinea  echilibrul .Bastonul o deranja teribil, privirile celorlalţi oameni i se păreau săgeţi înfipte în carne.Cu mare greutate ajunse  în faţa panoului , lista i se păru interminabilă.Zâmbi văzându-şi numele pe partea căştigătoare apoi  zise încet:

-Cum naiba am să mă întreţin în facultate? Facultate  de medicină mi-a trebuit, facultate de medicină am.Dumnezeule mare dă-mi o idee!

Diana o luă încet în braţe strângând-o încet, Tudor îi mângâie părul răvăşit.Continua să vorbească singură chiar şi atunci când din dreapta se ivi Luchin:

-Am venit să te felicit fata mea! Ai reuşit la medicină! Îţi dai seama? Ai reuşit la medicină măi!  Din păcate, nu vei merge la şcoală pentru că n-ai bani.Eu nu te ţin în facultate! Ţi-am spus că nu te vreau studentă aici, nu m-ai ascultat! Ar fi bine să renunţi! Îţi găsesc loc de muncă acasă la noi, te măriţi şi tu cum a făcut Liliana.Hai acasă! E ultima mea ofertă!

Tudor îl împinse cât colo lăsându-l  singur în parcarea şcolii.Fostul ceferist se roti pe călcâie, trase o înjurătură apoi porni grăbit spre cancelaria universităţii de medicină.Înăuntru bătu la toate uşile ca un disperat  , o femeie între două vârste  îl primi mirată:

-Ce doriţi dumneavoastră? Listele au fost puse afară, nu aveţi voie să umblaţi pe aici! Vă rog să plecaţi sau chem paza!

-Vreau să vorbesc cu domnul decan.Eu sunt un ceferist onest, am chiar studii universitare, vreau să vorbesc cu dânsul.S-a făcut o mare nedreptate! Strigătoare la cer! Cum e posibil?

Femeia  atinsă de patosul lui Luchin îl invită pe un scaun apoi bătu la uşă.Un bărbat  înalt, aproape de vârsta a treia îl primi nu înainte de al ruga să vorbească mai rar.Îi întinse un pahar mare cu apă apoi:

-Spuneţi domnule Ghinescu care este nedreptatea? Vă ascult! Sunteţi foarte revoltat din câte se pare iar eu am aplecare spre oamenii revoltaţi.

-Fata mea a fost admisă la medicină în universitatea dumneavoastră.Nu cred că s-au corectat cum trebuie lucrările.Eu sunt un om muncitor , am nevoie de ea acasă , avem nevoie de ea acasă.Cred că aţi greşit  adimiţând-o la medicină, de unde ştim că ea va fi un doctor de calitate? Adică, se intră foarte uşor după câte am auzit eu.Cine o s-o întreţină? Eu nu vreau, nu-mi permit!

-Nu vreţi sau nu vă permiteţi? Întrebă decanul căutând prin listele cu candidaţi admişi.E mare diferenţă între a nu vrea şi a nu vă permite domnule Ghinescu.Repet întrebarea: nu vreţi sau nu  vă permiteţi?

-Nu vreau.. adică… nu vreau! Da, nu vreau! Sunt foarte convins că nu este făcută pentru medicină.Apropo, ce specializare aveţi dacă nu vă supăraţi pe mine:

-Nu mă supăr.Sunt profesor doctor în psihiatrie clinică , v-am spus că am aplecare asupra oamenilor revoltaţi.Fata dumneavoastră a reuşit a doua , are a doua notă.Cu puţin noroc intra prima.Dumneavoastră pricepeţi ce înseamnă asta? Pricepeţi că pe listele alea intră cei mai buni din cei mai buni? Amalia Ghinescu a făcut pregătirea pentru admitere cu profesorul Moisei.O somitate în chirurgie, un om care visează medicină zi şi noapte, un om chemat în Italia şi pus să opereze cazuri imposibile.Domnul doctor Moisei nici nu clipeşte cu un viitor candidat daca nu respiră chimie, biologie, biofizică.Pe liste intră cei mai buni, pe uşa mea intră cei cu nevoia unui tratament.Bună ziua domnule Ghinescu.Vă mai aştept pe la noi!

Advertisements

Amely

Amely se ridică din pat, aruncă telefonul apoi porni spre spitalul judeţean înjurând.Traversa  intersecţiile absorbită de drum, pierdută în gânduri.Pe lângă ea trecu Luchin, aproape se ciocniră.Bătrânul căscă, ridică din umeri şi se întoarse cu spatele continuând să meargă parcă spre nicăieri.Amely  intră furioasă în holul spitalului, se scutură de ploaie înainte de a intra în biroul directoarei:

-Unde-i patrupedul? Ţi-a dat prea mult la bucuţe? Dacă n-a venit aici, să-şi caute alt spital! Nu-l mai vreau aici! De altfel nici pe tine!

-Am dreptul la preaviz prea scumpă domnişoară director, cinsprezece zile! Apoi poţi să te duci dracului cu tot cu spitalul tău!

-Apropo, inima aia la care râvneşti  se duce la Bucureşti pentru marele actor Damian Lisandru.Şi ca să fim înţelese tu duci inima la Bucureşti! Tu cu patrupedul cu care împarţi patul! Cu ăla!

-Refuz  să fac aşa ceva! Mai bine mă duc şi sap grădinile oamenilor, am mai făcut asta, am spălat la fund bătrâni, am desfundat toalete! Refuz!

Amely  se ridică de pe scaun şi porni către uşă.Diana se puse în faţa ei încercând s-o blocheze:

-N-ai să pleci nicăiri nenorocito!Mi-ai luat omul pe care-l iubesc! Te urăsc! Eşti o persoană josnică şi nu meriţi decât să mori!

Diana se opri câteva secunde să-şi tragă sufletul, pieptul i se zbătea ca o vrabie în cuşcă. Degetele subţiri căutau gâtul rivalei.

-Am fost cele mai bune prietene multă vreme, zise Amely împingând-o uşor.M-ai ajutat atunci şi-ţi sunt recunoscătoare pe vecie , dar n-am umblat eu după omul tău, el a ales! Iar faptul că umbli bezmetică cu Luchin e fix treaba ta, omul ăla e terminat pentru planeta asta!

Tudor îşi reveni târziu după nopţile pierdute în gărzi, după toate evenimentele plăcute sau mai puţin plăcute.Parfumul fetei îl ţinu o vreme lipit de pernă apoi Rodica  se mişcă aşa cum făcea de fiecare dată dimineaţa: elefant într-un magazine cu porţelanuri.Bărbatul se urni din pat îmjurând aproape să se lovească de ea.O prinse de umăr în baie zicându-i:

-Data viitoare , am să-l pun pe prostu’ ăla să te muncească bine, măcar să dormi şi tu câteva ore în plus şi să mă laşi şi pe mine să dorm decent.M-am săturat!

-Şi eu m-am săturat să vă aud gâfâielile şi pupăturile în fiecare noapte! Eu n-am să mă dau lui decât în noaptea nunţii! Ai ceva împotrivă? Caută-ţi alt apartament dacă te simţi ! V-am primit aici  pe amândoi pentru că ştiu cât e de grea viaţa unor stagiari! În rest numai de bine!

Tudor  o  privi cu ciudă, cu ură apoi o prinse în braţe încercând să o sărute.Degetele fetei se opriră în obrazul bărbatului făcându-l să geamă.Linia fină de sânge se scurse uşor adunându-se sub bărbie:

-Nenorocită ce eşti! Te-am băgat asistentă la municipal aşa mă răsplăteşti? Te-am ajutat să  ajungi ce eşti azi şi tu? Mă zgârii? Ar fi trebuit să te las în orfelinatu’ ăla să profite toţi de tine! Auzi la ea! Fată mare! Mă faci să vărs! Tot o curvă eşti că doar eşti femeie! Auzi la ea!

-De azi îmi dau demisia! Vin la lucru că deh! Tre’ să te suport cinsprezece zile apoi adio! M-am săturat de tine şi de fandoselile tale! Păcat de proasta aia că stă cu tine!

-Mâine dacă te mai prind în baie o să te regulez auzi tu? Odată şi de câte ori vreau eu! Să te las satisfăcută nenorocită de tine!

 

Ieri am imbatranit cu 10 ani.Aflandu-ma la pus caturile la stupi am vazut pe dealul din fata stupinei galben de rapita,tractorul si cisterna cu statia de stropire in plina actiune. La cateva minute,DEZASTRU! Toata albina culegatoare a venit in stupi murind la urdinis sau cazand jos in fata stupului. Am luat imediat masina si m-am deplasat la fata locului.Proprietarul terenlui este,culmea,primarul comunei Stefan cel Mare care este obligat prin lege sa anunte stropirile fitosanitare.Intrebandu-l de ce nu a facut-o,mi-a replicat ca el nu are timp sa mearga din poarta in poarta sa anunte apicultorii,ca substanta cu care a stropit nu este toxica pentru albine,ca el nu renunta la stropiri de dragul albinelor. Domnule primar,am intrebat prin sat cate ceva de trecutul dvs.Mi s-a spus ca dupa revolutie ati facut o scoala de tractoristi in orasul unde se spune ca e polul saraciei,Negresti.Sunt sigur ca acolo nu ati invatat ca 20..30 la suta din productia de rapita se datoreaza albinei.Sunt sigur ca pe vremea aceea nu se invata codul bunelor maniere unde spune ca unei persoane necunoscute se adreseaza cu,dumneavoastra.Sau poate aveati ocazia in liceu sa invatati asta.Pe care l-ati facut cu siguranta la fara frecventa.Sau cel mai indicat era sa invatati atunci cand ati facut facultatea impusa candidatilor la functii publce. Ati distrus munca catorva apicultori prin neglijenta dumneavoastra de a anunta ca se fac stropiri.Nu recunoasteti ca ati gresit neanuntand.Va las mai jos continutul legii si articolul. Locuitorii comunei va lauda pentru realizarile dumneavoastra.Jos palaria! Trec zilnic prin satele dvs de la sosea si se vede.Sunt comune mult mai sarace care nu au avantajul ca pe raza teritoriului sa aibe ferma si pamanturi in arenda,insu-si seful cel mare de la partid care raspunde de ani de zile de destinele celui mai blamat judet. Sa fie oare un scop plecarea romanilor din tara lor si acordarea ajutoarelor sociale,pentru ca pamanturile sa ramana nemuncite si apoi luate catre arendare? Am vizionat pagina de facebook a comunei dvs.Felicit realizarile comunei si consilierul ce va scrie textele! Succes pe mai departe domnule primar!Succes in alegeri! Recolte bune pe sutele de hectare din arenda.Multi turisti la pensiunea dvs! Pesti multi si fir intins la iazull dumneavoastra!Flori multe si frumoase de-a lungul soselei.Succes firmei Transmir in executarea asfaltarii din satul Maraseni.Felicitari firmei care a castigat licitatia.S-aveti o prietenie lunga cu seful dvs direct.In concluzie,toate bune! Legea 383 din 2013 republicata. Art. 15. – (1) Pentru prevenirea intoxicaţiilor la albine, deţinătorii de suprafeţe agricole şi silvice care efectuează tratamente chimice la culturile agricole şi silvice pe care le deţin sunt obligaţi să anunţe, în scris, consiliile locale cu cel puţin 48 de ore înainte de efectuarea tratamentului, precum şi denumirea produsului folosit. (2) Consiliile locale, precum şi administratorii terenurilor agricole sau silvice trebuie să anunţe, în scris sau telefonic, apicultorii care au vatră de stupină staţionară/permanentă sau temporară/pastorală, cu cel puţin 24 de ore înaintea efectuării de către deţinătorii de terenuri agricole sau silvice a tratamentelor cu substanţe chimice, în vederea prevenirii intoxicaţiilor la albine.

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=2425843640767274&id=100000249847203

În această fotografie nu este Ghetoul din Varșovia, ci Ghetoul din Gaza. Israel instrumentează Eurovision Song Contest ca parte a strategiei sale de imagine, care prezintă “fața drăguță” a ţării, cu intenția de a-și spăla imaginea și de a distrage atenția de la crimele pe care le comite împotriva palestinienilor. La două zile după câștigarea ediției din 2018, statul Israel a masacrat 62 de palestinieni în Gaza, inclusiv șase copii. În aceeași seară, Netta Barzilai a prestat în Tel Aviv un concert de celebrare a victoriei, găzduit de primar, în timpul căruia a declarat că “Avem un motiv să fim fericiți”. Prim-ministrul statului israelian Benjamin Netanyahu a denumit-o pe Netta Barzilai drept “cel mai bun ambasador al Israelului”, întărind planul de spălare a imaginii prin artă a unui guvern de extremă dreapta. Palestinienii au solicitat membrilor Uniunii Europene de Radio și Televiziune să boicoteze ediția Eurovision din 2019 dacă va fi găzduită de Israel, indiferent de orașul unde s-ar desfășura. Încă din 2018, zeci de artiști, personalități publice și grupuri s-au alăturat boicotului în solidaritate cu Palestina. Ei au solicitat Uniunii Europene de Radio și Televiziune printr-o scrisoare publică relocarea Eurovision într-o altă țară. De asemenea, grupuri din diferite țări solicită televiziunilor naționale să nu difuzeze Eurovision și să nu trimită delegați în Israel. Considerăm că este inacceptabil ca un eveniment care celebrează unitatea internațională să se desfășoare într-o ţară în care discriminarea şi segregarea sunt pratici comune. Prin participarea la această ediție a concursului, se acceptă tacit oprimarea poporului palestinian de către statul israelian. Ne alăturăm campaniei internaționale de boicotare a concursului astfel că, facem apel către Ester Peony și TVR1 / TVR Pagina Oficiala să nu se alăture, conștient sau inconștient, spălării culturale a crimelor de război și a crimelor împotriva umanității ale Israelului – așa cum sunt numite într-un recent raport al Organizației Națiunilor Unite – solicitând relocarea concursului, și îi îndemnăm pe cetățenii români să se solidarizeze prin acest gest cu lupta poporului palestinian pentru libertate. #BoicotEurovision2019 Solidaritate România-Palestina

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=868811506785607&id=178143815852383

Fiecare părinte face tot ce poate ca să-şi protejeze copilul de durerea fizică: îl îngrijeşte dacă e bolnav, îi pansează rănile, îl calmează, îl învaţă cum să se apere de pericole. Dacă nu face asta, spunem despre el că este iresponsabil sau neglijent. Însă când vine vorba despre durerea psihică, lucrurile nu stau deloc la fel: nu ni se pare nimic în neregulă când auzim părinţi care spun: 👉 Ia nu te mai smiorcăi atâta! 👉 Plângi de răsfăţat ce eşti! Las că-ţi trece până te măriţi! 👉 Nu ai de ce să plângi! ❓ Însă suferinţa psihică nu este şi ea tot suferinţă? ❓ Nu doare la fel de mult să te simţi respins, jignit, înspăimântat, singur? ❓ Nu ai nevoie la fel de mare de îngrijire când eşti copleşit de sentimente negative? Când vine vorba despre viaţa emoţională, avem impresia că lucrurile merg de la sine, fără să trebuiască să intervenim prea mult. 👉 Ne aşteptăm ca micuţii să-şi dea seama singuri cum se simt ceilalţi, să aibă acces la propriile emoţii şi mai ales să ştie cum să şi le controleze. 👉 Ne supărăm când vedem un copil copleşit de furie, care nu ştie cum să iasă din ea. Îi spunem răsfăţat şi obraznic. 👉 Ne amuzăm când vedem cum copiii se sperie de monştri şi fantome, şi spunem că aceste frici copilăreşti trec odată cu vârsta. 👉 Ne grăbim să îi spunem unui copil trist că nu are de ce să se simtă aşa şi îi oferim o bombonică de consolare. Şi apoi, când anii trec, ne întrebăm de ce copiii sunt închişi în sine şi nu ne spun ce simt. 👉 Ne mirăm să vedem cum tinerii sunt total nepăsători la ce simt cei din jur. Ne deranjează când vedem cum fac gesturi impulsive, orbiţi de furie sau nedreptate, pe care apoi le regretă. Când anii trec, ne-am dori tineri mai deschişi, mai empatici, mai responsabili. Şi ne întrebăm apoi cine e de vină pentru felul în care au ajuns şi ce se întâmplă cu copiii din ziua de azi. Venim din niște vremuri în care nimeni nu ne-a învăţat despre emoţii când eram mici, pentru că pur şi simplu nu se vorbea despre ele. Nimeni nu a stat să întrebe cum te simţi şi poate nici nu a remarcat ce trăiri aveai. Iar acum, când începe să se vorbească despre dezvoltare personală şi inteligență emoţională, poate te gândeşti sunt doar concepte la modă, cărora nu le vezi prea bine rostul sau utilitatea. Şi eu cred că aceste concepte sunt la modă, însă asta nu înseamnă că sunt inutile. Dimpotrivă, cred că şi tu, la fel ca oricare copil din toate timpurile, ai fi avut nevoie de dezvoltare emoţională atunci când erai mic. 👉 Ai fi avut nevoie de cineva care să-ţi înţeleagă nevoile, mai ales dacă te-ai luptat cu lipsurile, de orice fel. 👉 Ai fi avut nevoie ca părinţii să-ţi respecte nevoia de siguranţă, în loc să se certe. 👉 Ai fi avut nevoie de căldură dacă ai fost bătut de părinţi sau neglijat. 👉 Ai fi avut nevoie de siguranţă şi protecţie faţă de cei mai mari şi mai agresivi. Şi tu, şi părinţii şi bunicii tăi aţi fi avut nevoie de dezvoltare emoţională, însă copiii de azi au o nevoie mai mare decât noi. Iar motivul este că, pe lângă dificultăţile pe care le are orice copil din toate timpurile, copiii de azi înfruntă provocări pe care nimeni nu le-a mai avut până acum. 𝑪𝒂𝒓𝒆 𝒔𝒖𝒏𝒕 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒑𝒓𝒐𝒗𝒐𝒄𝒂̆𝒓𝒊? 𝗔𝗯𝘂𝗻𝗱𝗲𝗻𝘁̧𝗮 𝘀̧𝗶 𝘁𝗲𝗻𝘁𝗮𝘁̧𝗶𝗶𝗹𝗲 Ca niciodată, suntem înconjuraţi de produse şi îmbiaţi constant să vrem mai mult. Ni se stârnesc poftele, ni se promite plăcere şi ni se oferă acces la tot ce ne putem imagina. Ni se induce ideea că mai mult este mai bine, însă nu ni se suflă o vorbă despre exces şi abuz. Într-o lume de tentaţii, gândeşte-te ce uşor este să fii dependent astăzi. Dependent de calculator, dependent de ţigări, de alcool, de jocuri de noroc, de droguri. Asta ca să nu menţionez dependentele ”light”: dependența de pornografie, de cumpărături, de internet sau de dulciuri. Îţi dai seama că în afară de droguri, toate aceste tentaţii sunt legale? Îţi dai seama cât de mult sunt expuşi tinerii la ele? Îţi dai seama că, în faţa acestor tentaţii, nimeni nu-i învaţă pe copii să se abţină, să discearnă şi să-şi înfrâneze impulsurile? Şi că nimeni nu îi ajută să-şi dea seama cât es

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=1383796995093666&id=617570241716349