Amely

 

               Încet încet,candidaţii treceau prin faţa tabloului cu notele căutând izbăvirea.În spate , printre emoţii şi lacrimi Amely abia  îşi ţinea  echilibrul .Bastonul o deranja teribil, privirile celorlalţi oameni i se păreau săgeţi înfipte în carne.Cu mare greutate ajunse  în faţa panoului , lista i se păru interminabilă.Zâmbi văzându-şi numele pe partea căştigătoare apoi  zise încet:

-Cum naiba am să mă întreţin în facultate? Facultate  de medicină mi-a trebuit, facultate de medicină am.Dumnezeule mare dă-mi o idee!

Diana o luă încet în braţe strângând-o încet, Tudor îi mângâie părul răvăşit.Continua să vorbească singură chiar şi atunci când din dreapta se ivi Luchin:

-Am venit să te felicit fata mea! Ai reuşit la medicină! Îţi dai seama? Ai reuşit la medicină măi!  Din păcate, nu vei merge la şcoală pentru că n-ai bani.Eu nu te ţin în facultate! Ţi-am spus că nu te vreau studentă aici, nu m-ai ascultat! Ar fi bine să renunţi! Îţi găsesc loc de muncă acasă la noi, te măriţi şi tu cum a făcut Liliana.Hai acasă! E ultima mea ofertă!

Tudor îl împinse cât colo lăsându-l  singur în parcarea şcolii.Fostul ceferist se roti pe călcâie, trase o înjurătură apoi porni grăbit spre cancelaria universităţii de medicină.Înăuntru bătu la toate uşile ca un disperat  , o femeie între două vârste  îl primi mirată:

-Ce doriţi dumneavoastră? Listele au fost puse afară, nu aveţi voie să umblaţi pe aici! Vă rog să plecaţi sau chem paza!

-Vreau să vorbesc cu domnul decan.Eu sunt un ceferist onest, am chiar studii universitare, vreau să vorbesc cu dânsul.S-a făcut o mare nedreptate! Strigătoare la cer! Cum e posibil?

Femeia  atinsă de patosul lui Luchin îl invită pe un scaun apoi bătu la uşă.Un bărbat  înalt, aproape de vârsta a treia îl primi nu înainte de al ruga să vorbească mai rar.Îi întinse un pahar mare cu apă apoi:

-Spuneţi domnule Ghinescu care este nedreptatea? Vă ascult! Sunteţi foarte revoltat din câte se pare iar eu am aplecare spre oamenii revoltaţi.

-Fata mea a fost admisă la medicină în universitatea dumneavoastră.Nu cred că s-au corectat cum trebuie lucrările.Eu sunt un om muncitor , am nevoie de ea acasă , avem nevoie de ea acasă.Cred că aţi greşit  adimiţând-o la medicină, de unde ştim că ea va fi un doctor de calitate? Adică, se intră foarte uşor după câte am auzit eu.Cine o s-o întreţină? Eu nu vreau, nu-mi permit!

-Nu vreţi sau nu vă permiteţi? Întrebă decanul căutând prin listele cu candidaţi admişi.E mare diferenţă între a nu vrea şi a nu vă permite domnule Ghinescu.Repet întrebarea: nu vreţi sau nu  vă permiteţi?

-Nu vreau.. adică… nu vreau! Da, nu vreau! Sunt foarte convins că nu este făcută pentru medicină.Apropo, ce specializare aveţi dacă nu vă supăraţi pe mine:

-Nu mă supăr.Sunt profesor doctor în psihiatrie clinică , v-am spus că am aplecare asupra oamenilor revoltaţi.Fata dumneavoastră a reuşit a doua , are a doua notă.Cu puţin noroc intra prima.Dumneavoastră pricepeţi ce înseamnă asta? Pricepeţi că pe listele alea intră cei mai buni din cei mai buni? Amalia Ghinescu a făcut pregătirea pentru admitere cu profesorul Moisei.O somitate în chirurgie, un om care visează medicină zi şi noapte, un om chemat în Italia şi pus să opereze cazuri imposibile.Domnul doctor Moisei nici nu clipeşte cu un viitor candidat daca nu respiră chimie, biologie, biofizică.Pe liste intră cei mai buni, pe uşa mea intră cei cu nevoia unui tratament.Bună ziua domnule Ghinescu.Vă mai aştept pe la noi!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.