Amely

-Poate la cls 1 e bine.Hai!

-Pfuaaai! Nu intraţi acolo că miroase a rahat şi a şosete! Parcă ar fi chelu’cu o armată de nespălaţi! Frate unde am nimerit?

Nu putem trece prin pasaj ,noriul se ridică până în genunchi şi o apă puturoasă împresoară zona..

-Eu nu trec pe aici numai cu barca..Dacă o luam de acasă..zice  Eugen  vădit scậrbit..Ce dracu caut eu aici ? Aveam tren din Braşov, mă duceam bine mersi, aşa am ajuns la dracu’ în praznic !

-Taci dracu ! M-am săturat de rahatul ăsta de gară ! Cine puii mei m-a făcut să vin aici ? sare şi Radu supărat, mai ales că e brunet, faţa lui  e pămậntie  acum..

-Ioteee ! Vagoane din Republica Moldovaa ! Ha ! Ce şoade îs ! chicoteşte Amely.Parcă ar pe vremea bunicului !

-Mergem la bilete ? Apoi mâncăm , asta dacă s-o găsi vreun colţ mai de doamne ajută!

Eugen se duce la bilete cu Iulică şi noi rămânem ai nimănui privind în gol.Ce dezastru de gară! Câtă mizerie!

-Uite ce faţă face Eugen.Iar ceva nu-i a bună!

-Păi se poate? Vaca Domnului îmi trânteşte biletele, mă păcăleşte cu 200 de lei! F..t..i caru’şi păpuşa!

-I-am spus frumos, dar bovina ce să priceapă? Dacă nu vreau cu trenu’să îmi iau avion!.Vaca p..l..ii..!

Parcă toate-s pe dos în seara asta.Afară, nu găsim nici o bancă,nici măcar una de sămânţă.Ne aşezăm pe nişte trepte şi scoatem conservele să mâncăm:

-Băieţi? Ce frumoşi sunteţi! Bună.Numele meu e Alex..

Am scăpat lingura jos iar Eugen s-a făcut galben,rujat, vorbea subţire, rochie scurtă şi probabil perucă.Ca accesoriu o gentuţă roşie pe care o tot strângea în braţe cu grijă..

-Bună.Eu sunt Alex.

-Eu ? Eugen, colegii mei de an..Blondul a scăpat lingura stupefiat.

-Eşti căsătorit Eugen ? Tu eşti cel mai frumuşel dintre toţi a încercat el să înfiripe o conversaţie.Nu de alta dar erau mulţi acolo adunaţi într-un colţ de parc.

-Da.Sunt căsătorit.Am şi copii.

-Oooh! Ce păcat! Mi-ar fi plăcut să stăm de vorbă..Ce păcat! Pleacă iar noi rămânem muţi de uimire.

-Ăla are o geantă mai frumoasă ca a mea, zice Amely rotind mereu capul după Alex..De unde mumă-sa are bani de aşa geantă?

-Bă, eu zic să găsim un tren spre Bacău! Nu mai stau aici până la 10! Dacă stau până la ora 10, o să-l bat pe Sile de-i sar capacele! Cine vine? A sărit Radu dintr-un colţ de supărare neagră.

-Parcă n-aş vrea.Nu se face aşa dar nu mă opun..am zis eu prins la mijloc.

-Baciule,tu decizi.Dacă vrei să stai până la ora 22, noi nu suntem împotrivă..

-Vin cu voi! Mergem la trenu’de 21 !

-Hai ! Mai avem 10 minute ! Fuga!

Apare trenul plin de călători,lume pe scară, lume pe culoar , din nou cerşetori , ţigani.Unde să urci ? N-ai loc să arunci un ac!

-Ne băgăm la vagonul 2! Sus fată! Sus că ne iau ăştia cu tot cu fulgi !

Ce să ai loc de urcat ? Abia îl împing pe Eugen să pună bagajele pe culoar, locurile sunt ocupate de familii cu copii mici.Cum naiba să-i scot afară să stau eu ?

-Aveţi şi corturi ? mă întreabă doamna de pe locul numărul 24 ridicându-se uşor..

-N-am doamnă.Noroc că nu le-am mai cărat şi pe alea !

-Baciule să nu te superi, zice Eugen zâmbind timid.E mai bine aşa ! Uite la Radu ce faţă pământie are !

-O să povestim de faza cu homosexualul mult timp de acum încolo băi Jenule !

-Ce faţă are Radu ! E negru ! Negru de supărare !

Amely s-a întins pe jos printre bagaje la lângă ea o fată de 24 de ani foarte drăguţă.

-Până să veniţi voi, au trecut nişte ţigani, s-au legat de mine că le încurc traseul.Aveau chef de scandal nu glumă ! Noroc că Liviu, iubi meu s-a ridicat şi l-a prins pe unu’dintre ei de piept.Ştii, Liviu e ofiţer la vânători de munte..Nu e bine să-l supere cineva..

Băiatul ,  un munte de om , tuns scurt dar foarte politicos.Împarte napolitane, râde cu Amy, spun bancuri..De ce nu pleacă trenul?

-Păi unde să plece când ăştia n-au habar de locomotivă ? Cică au dus-o în depou pentru reparaţii.Deh ! Nu ştie dreapta ce face stânga !

– Ora 22 , vine Sile ! Dacă stau bine să mă gândesc, trenul lui, tocmai este anunţat !

-Nu mai dau bagajele jos pentru nimic in lume ! Uite că plecăm ! Sfinte ! Ce zi nebună !

Advertisements

Amely

Am luat biletele cum mi-ai zis, Radu  n- a apărut ! Mereu face așa !

-15 minute pậnă pleacă trenul şi el întậrzậie.Să nu-l pocnesc ? pufneşte Eugen  topit de cald în marea umană ce se revarsă prin gara mică.

-Uite-l că vine..Mai bine acum decật mai tậrziu, haidem să mergem la linie..

Peronul   e  încărcat de oameni, o mare pestriţă colorată în stropi de caniculă, zumzet de plecare , gălăgie cật cuprinde, înghesuială..

-Ăla-i vagonul nostru ! ţipă Amely repezindu-se la uşă, împinge pe unu’ pe altu’  oprindu-se îndreptul compartimentului  cu numărul 45.Trei doamne în vậrstă  stau întinse pe banchete într-un aer încins, fiert ca uleiul din tigaia bunicii..

-Vă rog să nu deschideţi geamul ! E foarte cald ! Se face curent şi suntem femei bătrậne, se agită ele iar Eugen dă a lehamite din mậini :

-Stăm pe coridor, pậnă la Braşov nu-i mult,dă-le-n doască de hașbilite!

-Or să coboare la Brasov şi ne aşezăm noi, conchide Amely apoi îşi aprinde o ţigare, stă lipită de uşă cu părul fluturậnd în vậnt , restul  s-au aşezat care pe unde au prins un colţ de umbră.Traversăm munţii, doamnele coboară la Braşov apoi vine rậndul nostru să ocupăm totul în jur.La ora opt şi vreo douăzeci de minute tăiem Cậmpia Romănă în sferturi  sub un soare roșcat fugit sub orizont. Doi tineri se sărută cu foc în dreptul vagonului nostru care oprește  încet:

-Jos bagajele că nu ştiu cât stă tălică ăsta acilea!Hai cu geanta aia! Ce naiba ai pus fată în ea?

-Pe mama mare şi treizeci de perechi de chiloţi! Nu mă împinge în uşă până nu se opreşte trenu’că n-am aripi să zbor!

Gara e pe jumătate goală , ieşim la şosea  cu speranţa să găsim un autobuz sau un firobuz..

-Du-te Radule şi întreabă şoferul ăla ce luăm spre Gara de Sud..Altfel stăm aici până la 10!

Radu se întoarce de la autobuzul parcat cu o falcă în cer şi una în pământ zicând  cu năduf :

-Dumnezeii ,mă-sii ! M-a înjurat ăla că l-am întrebat  de unde iau autobuzul..Paştele mă-sii de dobitoc împuţit ! Stă acolo rezemat de volan , numa’că nu doarme în papucii statului..Luăm 14-le.Paştele mamii lui!

-Adică trăsura aia galbenă ce tocmai vine ? Păi ăla arată ca o cutie pe roţi, credeam că ăştia îs mai dezvoltaţi!

-Scrie 14 pe el? Până la capăt de linie! Amely, cumperi biletele !

Trecem în spate în vreme ce Amely se împinge să ajungă la noi.Găsesc un loc liber şi-i fac semn lui Eugen să vină,  fata,Radu cu Iulică rămân în spate.

-Ţine dracului geanta ascunsă că îs nişte nespălaţi care cotrobăie prin buzunare.Să-i puie dracu să se apropie !

Autobuzul  rupe în distanţe Ploieştiul , după 30 de minute ajungem în Gara de Sud.Noroc că vremea e bună,când păşesc pe ultima treaptă, Iulică mă trage de o parte zicând speriat :

-Băga-mi-aş ! Tu ai văzut cum îl fura din buzunare pe ăla? Dumnezeule! La noi la Sibiu se fură mai pe ascuns..

-Taci că-i plin de negrii pe aici.Hai să mergem în gară! Mai avem două ore aproape..Poate după ce luăm biletele mâncăm pe vreo bancă , undeva..

Gara ne oferă o imagine de apocalipsă.Deşi e senin, înăuntru plouă, cerşetori la tot pasul, ţigani câţi vrei.Ne uităm unii la alţii şi nu ne vine să credem.Ieşim la peron ferindu-ne de grămada de gunoaie care zace peste tot.

-Poate la cls 1 e bine.Hai!

-Pfuaaai! Nu intraţi acolo că miroase a rahat şi a şosete! Parcă ar fi chelu’cu o armată de nespălaţi! Frate unde am nimerit?

Amely

-Spune-mi unde mergem azi mai bine.Nu-s dispus să povestesc  lucruri ce nu te privesc.

-Doar pe creastă.Partea bună că nu facem alpinism azi, partea proastă că mergem spre lacul Capra şi vremea s-a stricat niţel.Ai pantaloni pe tine sau ai dormit gol?

Ridică pătura apoi rậde şi mă împinge la masă:

-Da, aşa cum ştiam că se va întậmpla, ai ceva probleme jos.S-a întors cu privirea în vreme ce degetul subţire desena înalte, joase.Speram să ai probleme mai mari totuşi.Rậde apoi se ridică încet:

-Mai bine mănậnci ceva, dacă nu deseară o să faci echipă la somn cu pelicanu’.O să grohăi pe creastă de foame şi te ţin toată ziua pe biscuiţi.Nu de alta dar poate ţi se rezolvă anumite probleme!

-Poate îţi fac o demonstraţie de virtuozitate să te ţii atunci auzi?

-Stai cuminte armăsărelule! Vrei să-ţi îngheţe izmenuţele? Lasă, lasă.. voi sunteţi buni să daţi din guriţă apoi la un minut sub aţi căzuut!..Auzi la el măă!!!!?             Te lovi frigu-n dambla mă!

Cabanierul a luat-o deoparte pe Amely zicậndu-i  oarecum speriat:

-Ai grijă că deja vremea s-a stricat teribil de mult! Suedezii ăia nici acum nu au venit.În plus ai unul nou care habar nu are cu ce se mânâncă treaba asta.Să nu dai de necazuri copilă, mai bine-l laşi aici.Să nu dai de necazuri!

-Ieşim puţin pe Scara şi înapoi.O să am grijă de el..Nu scapă de sub ochii mei!

-Claudiu a zis că urcaţi spre lacul Capra.Nu e indicat să faceţi asta acum!

-O să vedem la momentul oportun, merci de sfat!Dacă se întunecă şi n-am venit trimite băieţii după noi, dar numai după ce se întunecă bine!

Vălătuci mari de ceaţă ne acoperă, pădurea de brad coboară un pas, doi înapoi  ,zăpada-i , multă  până în golul alpin.Ar mai fi vântul ce urlă ca o haită de lupi flămânzi pe cărarea  neatinsă . Amely este mereu în frunte cu căciuliţa roşie şi beţele de schi pe care le foloseşte cu măiestrie.După ea vine Roxana, apoi Claudiu şi  Vasi.

-Nu putem ajunge nici măcar pe Şerbota la vremea asta.Lacul Capra e undeva mult prea departe arată Claudiu cu degetul punctul plin de ceaţă și iarnă.Cật privești în lung și-n lat te înghite  zăpada, ceaţa.Ici colo cậte un vậrf scăpat printre pậcle își arată măreţia.

-Atunci mâncăm şi vedem de se potoleşte vremea..Ne întoarcem de nu mustăcește Amely ștergậndu-și faţa.Genele-i mici s-au acoperit cu promoroacă, ochii albaștri abia de i se mai zăresc.Ba că i-a mai pierit și cheful de glume cu care plecase în traseu.

Masa constă din conserve şi nişte salam , ca desert biscuiţi şi ciocolată.Roxana e îmbrăcată într-un combinezon albastru , baticul vişiniu îi acoperă faţa.Ţurţuri de gheaţă se depun pe sprâncene, haine, părul devine alb , filmele cu avalanşe şi alpinişti sunt deja mult prea reale.Pornim  trecậnd peste săritori, peste hăuri care abia așteaptă nemărginitul.

AMELY

-Eu sunt Rodica.Fosta prietenă a pelicanului.Nu puteam dormi cu el.

-Poţi şi tu să dormi cu mine aici…Bănuiesc că nu o să mă violezi..rậde sub pătură încet ca un scậrţậit.

-Nu pot de alţii..Te-aş viola dar eu sunt un găgăuţă conform etichetei.

-Mâine urci pe Şerbota cu Amely? Face  echipă bună totdeauna…Înseamnă că eşti un bun alpinist..Un foarte bun căţărător, rậde Rodica ridicậnd mậinile în sus  din nou.

-Da? Nu ştiam..Habar nu am cu ce se mănâncă alpinismul.Iar am visat prea mult bag de seamă.Vai de mamă de om cậnd mai ascult eu vocea femeii!

-Atunci vei afla mâine pe pielea ta,Amely e foarte dură în situaţii de astea..O să te mậnce pe pită! Rậde apoi se ascunde sub pătură întorcậndu-se cu spatele.

-Off!! Nu puteam să stau la Sibiu şi să beau un kilogram de vin? Mai bine cădeam la pat şi nu plecam nicăiri..Să pierd toate astea ?

-Prea târziu acum.Mai bine dormi puţin,cu niscaiva noroc poate facem echipă de căţărare.Lăsăm siluirea pe altă parte. Dacă ești cavaler te rog să mă iei în braţe fix peste 5 ore cậnd frigul se lasă în cameră.Asta ca să nu faci focul chiar tu găgăuţă după și conform etichetei.

Parcă o văd dimineaţa pe Amely la capul meu rotind lingura :

-Hai! Vrei să mergi flămând? Eşti ultimul pe listă, Rodica s-a ridicat de mult! N-ai fost bun  să-i faci nimic, nimic.Moale ca o cậrpă eşti!

-N-am avut loc de alţii.Apoi n-avea tu grijă de ce-am făcut o ba.

-Vai de noi! Se duce rasa pămậnteană la vale! Nu ești bun de nimic mă auzi? Măcar ai ţinut-o în braţe aiureală ce ești?

-Spune-mi unde mergem azi mai bine.Nu-s dispus să povestesc  lucruri ce nu te privesc.

-Doar pe creastă.Partea bună că nu facem alpinism azi, partea proastă că mergem spre lacul Capra şi vremea s-a stricat niţel.Ai pantaloni pe tine sau ai dormit gol?

Ridică pătura apoi rậde şi mă împinge la masă:

-Da, aşa cum ştiam că se va întậmpla, ai ceva probleme jos.S-a întors cu privirea în vreme ce degetul subţire desena înalte, joase.Speram să ai probleme mai mari totuşi.Rậde apoi se ridică încet:

-Mai bine mănậnci ceva, dacă nu deseară o să faci echipă la somn cu pelicanu’.O să grohăi pe creastă de foame şi te ţin toată ziua pe biscuiţi.Nu de alta dar poate ţi se rezolvă anumite probleme!

-Poate îţi fac o demonstraţie de virtuozitate să te ţii atunci auzi?

-Stai cuminte armăsărelule! Vrei să-ţi îngheţe izmenuţele? Lasă, lasă.. voi sunteţi buni să daţi din guriţă apoi la un minut sub aţi căzuut!..

Cabanierul a luat-o deoparte pe Amely în timp ce mă pregăteam şi i-a zis oarecum speriat:

-Ai grijă că deja vremea s-a stricat teribil de mult! Suedezii ăia nici acum nu au venit.În plus ai unul nou care habar nu are cu ce se mânâncă treaba asta.Să nu dai de necazuri copilă, mai bine-l laşi aici.Să nu dai de necazuri!

-Ieşim puţin pe Scara şi înapoi.O să am grijă de el..Nu scapă de sub ochii mei!

-Claudiu a zis că urcaţi spre lacul Capra.Nu e indicat să faceţi asta acum!

-O să vedem la momentul oportun, merci de sfat!Dacă se întunecă şi n-am venit trimite băieţii după noi, dar numai după ce se întunecă bine!

Vălătuci mari de ceaţă ne acoperă, pădurea de brad coboară un pas, doi înapoi  ,zăpada-i , multă  până în golul alpin.Ar mai fi vântul ce urlă ca o haită de lupi flămânzi pe cărarea  neatinsă . Amely este mereu în frunte cu căciuliţa roşie şi beţele de schi pe care le foloseşte cu măiestrie.După ea vine Roxana, apoi Claudiu şi  Vasi.

Amely

-Nu eu trebuie să te iert.Altcineva trebuie.Eu am pus în spate toate  nefericitele situaţii prin care am trecut.Îmi fac datoria doar.Altcineva să te ierte ori bunul Dumnezeu să o facă!

-Nu vrea să mă vadă și-o înţeleg.I-am făcut rău mult. Îmi pare rău! Îmi pare rău!

-Mai dorești ceva? Ne grăbim,   coloana ta  e praf .Nu e vreme de pierdut!

-Încă ceva.Legat de anul acela , știi tu.Atunci cậnd te-am luat de pe stradă.Am avut de ales.Tu sau el.Povestea e lungă, încậlcită  cu secrete care nu-și vor găsi curậnd  adevărul.Te-am ales pe tine.Altfel treceau cu  transportorul peste …Anica știe multe..foarte multe!

Oftă adậnc privind în gol o vreme.Se întoarse încet în pat privind-o atent:

-Ştii ce e  amuzant? Sau tragi-comic? Am vrut să te arunc sub camionul ăla  în Deva.Îmi era atật de ușor să scap de tine! Din fericire șoferul era foarte beat și-a urcat el pe trotuar omorậnd oameni.Ai avut noroc că m-a luat pe mine primul înaintea ta.Sau mă rog! I-a luat pe nefericiţii ăia trei prima dată!

-Am scăpat datorită rucsacului plin cu corzi și flori de mină.Altfel m-ar fi călcat pe cap! Îmi pare rău pentru tine.Tragi-comic sau nu.Cinic ai rămas pậnă la final George!

-Să-i ceri iertare! Te rog cu limbă de moarte! Să-i ceri iertare din partea mea!

-O să scapi cu viaţă și-i ceri tu.Soră! Pregătiţi-l de sală!

Tậrziu în zi apăru pe coridor  albă la faţă ca varul, transpirată.Se așeză pe scăunel plậngậnd încet.Sora șefă se ivi din blocul operator zicậndu-i încet:

-Domnul doctor a fost foarte mulţumit de dumneavoastră.Sunteţi singurul rezident femeie  ce i-a făcut faţă în ultimul an! Felicitări!

Am rămas singuri pe hol ca-ntr-o gară vlăguită de trenuri, abandonată.M-am uitat la ea, am zậmbit zicậndu-i:

-E bine pacientul? A ieșit cu bine din operaţie? Că altceva nu stiu să te întreb.Şi-s rupt de foame!

-Sperăm că da, ahh! Ce mi-ar prinde bine un sex mic…Să caut un doctor pe la ginecologie, ăştia-s mereu nişte băieţi săritori, sau la cardio?  Naiba, nici unu’ pe aici, toţi apar numai cậnd îs în zilele nefaste.Dam it!  Hai să merem la cantină!  Off!!

-Ce zici acolo? Rotesc eu capul cậnd ne apropiam de lift, ce vrei tu? Vorbeşti singură ?

-Nimic important, calcă! Calcă , dă cu praf de mers! Trebuie să-ţi cậştigi acel drept boy ! Loveşte cu pumnul în joacă apoi mă trage efectiv în cantină. Ridic lingura, o vậntur prin ciorba  limpede în care au căzut niște biete perișoare fără urme de carne.

-Se vede că o să te faci profesor.Eşti tare sensibil.Invăţat cu lucruri fine, aici mănậnci ce prinzi, ce poţi, e spital copile! E spital!

-Nu mănânc chiar orice.Asta e groaznică! Voi otrăviţi pacienţii, nu-i trataţi!

-Să vezi ce le dau de mâncare lorAsta e mâncare pentru doctori..Mai rău ca-n lagărele naziste!

-Nu vrei să-mi dai mie farfuria ta cu cartofi? Te uiţi ca puiu-n pungă! Dă-o ! Sunt ca o femeie gravidă ! Dă-o !!

S-a repezit la farfuria galbenă , suspectă avậnd în ochi foamea teribilă:

-O să faci hepatită ! Doamne parcă te ţin ăştia pe chibrituri!Am plecat! Ciao!

-Să mă cauţi auzi? N-am terminat cu tine boy! Să nu te ascunzi pramatie visătoare!

De la spital am coborât spre gară apoi pe lângă linie până acasă la gazdă.Sile era plecat iar patul mi s-a părut  o binecuvântare.Asta pậnă i-am auzit vocea miticului:

-Scoală bace! Scoală că avem colegă nouă! E bătrậioară ea dar merge, hai s-o vedem mă!

-Huh? .Eram obosit.Ce e cu tine..?Dacă nu e Amely, e Sile, dacă nu e Sile, apare Amely.

-Hai să vezi ce colegă avem! Hai mă leneşule, dormi pe tine ! Pramatie ce eşti !

-Ce colegă? E tânără? Blondă? E bună mă?

-A adus Chivuţa o fată în gazdă,stă sus la mansardă.Deja a prelucrat-o să nu facă prostii cu noi. Nici să se uite la noi nu are voie..Dacă se uită la mine cel puţin, rămậne gravidă auzi? Gravidă! Îţi dai seama ce tare sunt? Iasă din cameră vorbind într-una iar eu trebuie să mă ridic  din pat înjurậnd.  Sile apare din nou, se foieşte, n-are stare, ceva îl roade.

-Trebuie să-ţi spun ceva bace.Mă mut de aici,m-am înţeles cu Luci şi ne mutăm împreună.Îmi pare rău pentru tine.N-am de ales, îmi pare rău.

-Te muţi iar? Te muţi şi mă laşi baltă? Fain, n-am ce zice..Mi-nu-nat !!

-Mă mut mai încolo la două blocuri distanţă..Nu fi mă! I-am promis ăluia, ce vrei să fac? Rămậnem prieteni mă! Nu fi copil!

M-am ridicat în picioare şi am luat geamul drept proptă privind în gol.

-Şi mă laşi aici? Am fost cu tine de la inceput,mă uitam în jur speriat la gậndul că voi rămậne singur cuc. Dacă Amely nu mă ajută o să putrezesc aici lăsat de izbelişte.Nimeni nu mă va mai căuta în hruba asta.Nimeni !

-Păi Lucian a găsit gazda.Ce să-i zic?.Nu am  cum..Am promis, te-aş lua dar nu vrea ăla, a vorbit cu gazda,a dat din mậini Sile  apoi s-a întors spre uşă grăbit să iasă din camera ce devenise  irespirabilă  pentru doi  foşti colegi:

-Mă laşi baltă, n-am ce zice, cậnd e vremea să plecaţi? Am fugit descumpănit după el.

-Nu vrei să  mậncăm? Am găsit o cantină care face mâncare ieftină şi bună..Lasă plecatul, poate trec şi sărbătorile, poate vii cu mine la Bucureşti.Vii?

-Cheamă-l pe Lucian, nu vrea să meargă? Păi e noul tău coleg de ce nu vin cu tine ?

-Mi-e lene să merg singur..M-am săturat de cartofi prăjiţi şi carne cumpărată de la magazin..

-Bine.Mergem..Mă rup şi de data asta pentru tine, în fond mă aştept să se mute Chivuţa cu mine în cuşca asta nenorocită!

–  Am  vorbit cu Claudia  să vie cu noi la masă, stai să vezi ce ne distrăm!

Cantină muncitorească , lume multă ieşită din schimb care se aşează la coadă, miroase a ciorbă caldă, a mậncare gătită.La ieşire luăm  pâinea  cu noi, Sile se lasă mai la urmă şi îi zice unei doamne durdulii:

-Vedeţi doamnă cum e lumea asta? Vine din Bucureşti şi fură pâine!  Nesătula! Ascunde sub pernă pâine! Asta face! Nu-i mai satură Dumnezeu pe ăştia! Pe ăştia din Bucureşti nu-i mai satură nici Dumnezeu! Are vile, palate cu turn, bani şi uite cum ascunde pậinea!

Claudia se face roşie la faţă , se strecoară printre oameni cu capul plecat dorind să se ascundă undeva.Nu scapă nici acolo de Sile care o loveşte fără milă:

-Lasă pâinea copiilor tuu!! Lasă pâinea copiilor! Unde o doseşti?.Eşti plină de aur şi furi pâine!!?

-Terminaţi nebunilor! Se uită lumea la noi! Nu mai merg cu voi niciodată! Nicăieri!

Fuge roşie ca un rac  iar eu petrec în cutia mea de cărămidă !ncă 3 zile , de vizitat nu mă vizitează nimeni.Ce o fi făcând Amely?.Şi uite cum a căzut toamna  în felii de ceaţă, miroase a final de an, a sfậrşit şi a nou început în zare.

 

Amely

Ultima parte a şcolii generale mi-a adus predicative, complemente de loc şi de timp ,matematica mă termina încet boală  incurabilặ.Mă văd şi acum lậngă panoul cu note din curtea liceului mirat, uşurat, fericit La finalul zilei coapte de cald vestea pe care n-o doream prea mult:

-O să stai cậteva zile cu bunica, are nevoie de ajutor, pînă vine Mariana, mi-a zis mama scurt ca o incizie chirurgicală. Te sacrifici şi tu că şi noi ne sacrificăm pentru tine.Fặ-ţi bagajele!

Oare Ionuţ vine? Oare stau singur? Ce mă fac dacă-s numa’ eu? Cum stau toată vara singur acolo? Mergeam pe marginea Mureşului încet încet pậnă cậnd am ajuns acasă:

-Buni, pot să mă duc şi eu la Murăş cu copii? Am zis eu după vreo 3 zile de privit peste poartă.Nici o maşină albastră cu numere de Hunedoara, nimic.

-N-ai voie la apă! Numa’ ieri muri unu’ înnecat. Stai aice că nu cade ceriu peste tine! Du-te şi dă lobodă la raţe şi gậşte! Pune mậna şi ajută-mă că am o grămadă de trebi !

La două zile după această discuţie reuşesc cumva să ies pe poartă şi n-am oprit decật pe malul apei printre sălciile toropite de căldură.Îmi bubuia mintea de la atậta linişte şi căldură, prima dorinţă a fost să las bicicleta sub nucul din glie şi să adorm acolo.Nu puteam însă, mai încolo se auzeau rậsete zglobii, clipocit de apă şi bufnituri, plescăituri.De pe brudină , copii săreau în apă distrîndu-se de mama focului.O clipă m-am gîndit la Amely dar nu era ea oricật mi-aş fi dorit de mult.

-Tu eşti Ionel ? Ionel , nepotu lu’ nană Mărie? m-a întrebat o zgậtie de fată înainte să facă o săritură în apă.Nu vrei să faci o baie cu noi?

-Nu ştiu să înnot.Altfel aş face baie pe căldura asta.Nu pot decật să mă uit la voi.

-Te învăţ eu.Am făcut pregătirea la Hunedoara, Ionuţ n-a venit pe acasă ? A zis că vine să prindem peşte.Uite , eu pot să sar în apă !

Ruxandra a sărit apoi unu’ din băieţi mi-a făcut vậnt în apă unde mă luptam ca un înnecat ce eram să stau la suprafaţă.Ce rậsete ! Cậte coate îşi mai dădeau ! Apoi încet încet m-am putut desprinde brudină, am fost aplaudat la scenă deschisă, poate privit cu uşoară invidie..Pậndeam ziua cînd bunica picotea pe verandă cu pisica în braţe şi apoi fugeam la scaldă.La o săptămînă trecută, îmi pierdusem bruma de speranţă că voi pleca vara aceea din sat şi pe undeva mă obişnuiam încet, încet cu lumea aceea.Să fi fost duminica, spre 1 iulie dacă nu mă înşel,trezit la ora 8 cu toaca bisericii apoi după o porţie de clătite cu gem stăteam pe piatra din mijlocul curţii.Ce să fac? Toate cărţile de pe raft erau citite, răscitite, copii plecaseră la scaldă, eu singur în curte.S-a auzit un vuiet, un strigăt, cineva c jelea.Tomiţă, copilul vecinului din jos de curtea noastră stătea lipit de gard cu mîinile la ochi,ud leoarcă, plin de noroi pînă în măduva oaselor.Numai părul creţ năclăit prin praf şi sudoare mai arăta că e el.

-Ce ai Tomiţă? Ce s-a întîmplat? De ce eşti aşa murdar ?Unde-i Roxi ?

Mi-a arătat doar bluza ruptă a Ruxandrei.Nu putea articula 2 cuvinte fără să nu cadă în sughiţuri şi plậnsete, fata se înnecase încercậnd să înveţe un alt băiat să înnoate.Din ziua aceea., bunica nu mi-a mai dat voie deloc să ies din curte, mă urmărea, mă verifica iar dacă făceam un pas fără ştirea ei încuia poarta şi mă punea să lucrez doar ca să îmi scot plecatul din minte.

Amely

-Ai auzit tu? S-a întors din morţi aia, aia de a prins-o avalanşa sau cum mumă-sa io zice.E ca o mumie pe tocuri şi mai nou bậntuie prin spital.Cică ar fi doctoriţă..

-Ducă-se dracului de japiţă, toate vin cu aere de doctoriţe aici, toate vor să dea ordine dar să nu uite că noi asistentele facem treaba cea grea,eu spăl la cur fiecare mucos accidentat, eu şterg la cur babalậcii beţivi, aia ce face? Se duce şi taie pe unu’ sau pe altu’ şi pe urmă-şi desface picioarele în vreo debara cu alţi doctori, ducă-se dracului, să nu-mi zică mie ceva că o zbor pe geam auzi?

-Păcat de amărậta aia din salonul 3 de la neuro, are spatele rupt, i-ar trebui ceva bani să mai facă o operaţie, n-are nimeni să dea, cui îi pasă? Păcat..

-Eu nu-i pricep pe copii ăştia, ce naiba caută să se caţere pe te miri unde? Ca să cadă de la etaj şi să se nenorocească? Vai de mama ei!

-Nu tu, aia de la accidentul din fabrică, lasă tu copilu’ bulgăroaicei, las-o pe aia..Aia de la fabrică tu bolundă..

-A, aia, era toata ruptă cậnd au preluat-o pe secţie, biata maică-sa ce mai plậngea săraca..

-Mă duc pe secţie, am nişte pansamente de schimbat şi intra imediat doctorul Malnaş de serviciu’ şti cum e el, dacă te prinde cu garda jos speli coridoare la greu..

-Dacă eşti proastă n-am ce-ţi face fă, stai şi tu odată cậnd te cheamă la camera de gardă şi apoi ai rezolvat-o, spală altă natantoală scările, că doar infirmierele ce lucră?

-Care? Deja au dat afară vreo 4, 2 de la chirurgie, 2 de la neuro, mai urmează să plece 3 sau patru în Anglia sau Italia…Nu vezi că rămậnem noi bune la toate?

-Era să uit, să-i schimbi pansamentele la ochiul drept lu’ ăla.Cred că în 2 sau 3 zile mere’ acasă..A scăpat natantolu’.

Cele două asistente pleacă în treaba lor iar eu pot închide ochii în sfậrşit.Simt în aer parfumul inconfundabil, oare să fie adevărat? Oarele cele două pupeze să fi avut dreptate?

-Hei? Hei? Scoală mortu’ din pat, ce naiba? Te dai lovit de 3 săptămậni şi tu eşti mai sănătos decật jumate din secţia asta.Cật m-am zbătut să-ţi găsesc o rezervă bună..

-Erai moartă mai ştii? Mama şi amu’ crede că te-ai dus pe veşnicele plaiuri ale vậnătorii, ce vrei să cred?

-Eşti un prost, aşa ai fost mereu, dar eşti prostu’ meu pậnă la urmă, din păcate Liliana e condamnată la o viaţă de coşmar…Săraca!

-E aici în spital nu? Am auzit nişte discuţii între asistente, discuţii în care erai desfiinţată, aruncată pe geam, ai grijă!

-Încă sunt în cărucior pentru 4 sau 5 zile, mi-au luat 3 degete de la picioare, am degerat dacă vrei să ştii..

-Te-a pus Scaraoţchi să vrei Everestu’ făceai o vizită la Buituri într-o seară şi rezolvai căţărarea.Aşa o să fii ca o raţă lovită de tractor…Ce minte ai şi tu fată..

Rậde apoi îşi mută căruciorul spre geam , se ridică încet şi dă perdeaua la o parte:

-Visez sặ lucrez aici, sặ-mi fac datoria de medic.Pe de altặ parte m-aș duce în lumea largặ, sặ învặţ medicinặ.Știi? Cum umblặ ặia din 3arặ în ţarặ cu cortu’-n spate.

-Deși ești foarte frumoasặ, isteaţặ foc tot pe coclauri ţi mintea.Nu te schimbi deloc, deloc!