tropical

tropical așez umbra-mi în podeaua unei biserici și somnul se vindecă de toate visurile cu aripi tăiate, înțelenite în ochii dinăuntru zborului, neputincioase să ridice inima deasupra cerului din teamă că șerpii strecurați în gândurile ființelor, (chiar și în cele ale îngerilor) înghit aerul întreg al dragostei, al liniștii, al bucuriei, trezind sufletul nopților, cândContinue reading “tropical”

extrasenzorial

  scoatem pietrele din glasul rănilor cu palmele împreunate și le învățăm să zboare într-un trup nou albindu-le, de zbuciumul eroilor îngropați în iarba nevăzută a păcii cu arme mânuite de prieteni de tremurul continuu al părinților uitați de viață în colțul unde îngerul nu mai cunoaște cărarea, nu mai rostește rugăciuni, nu mai îmbrățișeazăContinue reading “extrasenzorial”

tristețe albă ( Geta și Erik) copiii escaladează munții unei lumi înzidite în aspirații, mai înalte decât pomul din care pot să culeagă un măr mai întunecate decât noaptea în care pot miji după oameni de nea mai inaccesibile decât un joc de-a moartea într-un castel virtual, neștiind că zmeii din poveștile neascultate până laContinue reading

în vis smulg de sub măștile încolțite de zâmbet chipurile, al căror puls nu e decât un clopot ruginit agațat de tavanul unei lumi incolore cu oameni, oameni ce știu să iubească trupuri dezbrăcate de dragoste aprind o candela de mir în pântecul întunericului , cu pereți ce respiră prin ochii unui șarpe și gurileContinue reading

intro lipesc urechea de plânsul mamei dincolo de pântec glasul săbiilor taie mugurii albi ai steagurilor ce înalță-n soare iubirea sufletul se naște în ape curate? un murmur viu de lacrimă limpezește pietre ascuțite de oameni în inimi nenăscute de păsări umbre întunecate sucombă sub maluri senine …aripile ating surâsul unui cer Ella Grecu

lumina unei îngenuncheri de inimă luna și-a făcut în inimă un cuib de pragul ochilor se lovește o pădure de ecouri ale păsărilor vânate cu săgețile umbrelor de pradă la prima rostire a frunzei ale cailor înaripați de jăraticul stins într-o ninsoare ternă de toacă ale pânzelor unui răsărit înghițit de orele abisale la refluxContinue reading

fațetele umbrei moartea nu e dreptunghiul de umbră săpat la fiecare colț de secundă în măduva râului câmpului timpului de rădăcina lutului nu e nici absența brațelor respirată de aerul răstignit de durere moartea se rostește cu buze spoite de ură coboară în suflete unde iubirea nu are lumină să curgă și gânduri se scriuContinue reading

portretul unui cer nemărginit nopțile deschid o floare de lotus din sunetul unei pietre de apă stele desfrunzite de întuneric leapădă apusul printre coroanele de tăcere ale arțarilor niciun tremur de gând nu mai vibrează în umbrele scunde ale inimilor nicio pasăre nu-și mai cercuiește din zbor un cuib doar brațele unui dor așteaptă înContinue reading

muguri de lună printre flori răstignite de gheață înmugurește o lună rotundă și albă în piept primăvara dănțuiește sub cerul iernatic fără teamă că șerpii văzduhului se vor strecura în potir umbrele zâne ale nopții se preschimbă în fecioare ce duc din întuneric cu brațe prelungi de ceară amfore de stele pictate cu păsări șiContinue reading

ninsori de vremuri albe ninsoarea răsare în munții urcați cu pas ușor nevătămat de întristare ninsoarea vibrează în secunde … oamenii nu mor niciodată doar oasele se topesc în azur de primăveri ninsoarea păzește inima păsărilor mijind după o piatră în jocul de-a viața ascunselea ninsoarea cerne lumină peste ceasuri eliberate din prinsoarea amăgirii ninsoareaContinue reading

gând de iubire se sfințesc cărările din ochi pier bârnele ce sprijină nopțile apele spală frunțile ceruite de plânsete se sfințesc mâinile faptele mârșave se dezleagă de suflete în oglinzi se privesc chipuri gemene apele sting focurile aprinse de mânie se sfințesc inimile din gânduri cad pietrele pietrelor, cuvintelor, zidurilor apele alină dorurile se sfințescContinue reading

neînțelesuri de aripi la fiecare răscruce de umbră din ochi se înalță o aripă tălpile continuă mersul cercului în lumina ei se deschid tăceri ceruri strâmtori din roată se surpă o stâncă un respir de înger îți alungă din drum lacrimi demoni căderi urci în strigătul pământului poarta ce duce spre cer sprijină o mareContinue reading

refracţia oglinzii cu nuferi priveşte… cum fluturi ce răsar din oglinda cu nuferi sărută într-o ultimă zbatere trupul dezgolit al tăcerii umbrele mâinilor gemene se pierd în ninsoare priveşte … cercuri albe cu aripi diamantine tatuează venele iernii negăsind o frunză de suflet pe care să-şi odihnească inimile Ella Grecu

portativ de gol decembre nu mai cânta privighetoarea pe ramul nins al iubirii noaptea nu mai cerne visare peste înfriguratul decembre lumini desfrunzite se unduiesc în muzica pietrelor pulsul descrie o inimă cu gesturi amorfe sunete monotone ară câmpuri … nesfârşite de ore Ella Grecu

lepădare de pietre păsări curg din lacrima peniţei se aşază pe crengile înnoptate sorb din adâncul inimii adevăruri cercuite de pietre aripi ating limpezimea cerului dincolo de îngeri întunericul rămâne o fereastră închisă zborul nu se mai teme de moartea cuvintelor Ella Grecu

trecere la malul înserării lumini se sting în oglinda râului două felinare petrec cântecul pietrelor în aval de infinit inimi ascunse-n scorbura îmbrăţişării măsoară pulsul rar al arborilor aerul desfrunzit de păsări îşi născoceşte zborul din pântecul lăptos al cerului tăcerea se cuibăreşte în cuvinte înfrigurate ochi de speranţe ancoraţi în măduva râului se îmbarcăContinue reading

refluxul unui dor arhetipal arunc cuvintele într-o călimară cu apă de mare peştii înghit după forma ecoului o inimă, un cer, un copac pulsul se pierde în ochiul de copac la fiecare strâmtoare îngerul îmi arată cum oamenii cresc în inimă o sferă de pământ, de lumină, de piatră de sub solzi se aude glasulContinue reading

liniştea e un lan de îngeri uşa din mijlocul câmpului a rămas deschisă … şi cobor urmărită de sâsâitul şarpelui câte-o treaptă din sărut în juru-mi străzile au guri cusute cu tăceri de sânge pulsul strigă sub tăişul vântului adâncit în venele ierbii îmbrăţişarea se smulge din umărul ce sprijină un zbor de stele roşulContinue reading

Ssst, nu te teme de tăcere… iubeşte un tril şi inima nu se va frânge în strigătul mirării fără glas respiră adânc din linişte … nu te teme umbrele nu vor cresta pe chip surâsul pietrelor aprinde dragostea în candele de sărbătoare şi nopţile vor ninge câmpuri de smaralde pe cerul sorţii ssst vorbeşte blândContinue reading

liniştea e un lan de îngeri uşa din mijlocul câmpului a rămas deschisă … şi cobor urmărită de sâsâitul şarpelui câte-o treaptă din sărut în juru-mi străzile au guri cusute cu tăceri de sânge pulsul strigă sub tăişul vântului adâncit în venele ierbii îmbrăţişarea se smulge din umărul ce sprijină un zbor de stele roşulContinue reading

zborul auriu al unui copil în somn bocănesc cerbi încornoraţi cu raze de primăvară piţigoii aşază trilul vesel peste umbrele împuşcate de un vânător iscusit o minge curcubeu rostogoleşte cerul printre pânzele înalte ale vapoarelor de nori motanul încălţat în aura unui şoarece de câmp adulmecă tabloul inspirat dintr-un reţetar de vise camioane de luminăContinue reading

conjugări în unele dimineţi se aud aripi nevăzute în alte nopţi stelele plâng în unii oameni foşnesc inimi în alte dimineţi se închid uşi de vise în unele nopţi merele se pârguiesc în alţi oameni se zbat ore goale în unele dimineţi în alte nopţi în unii oameni se văd paşi de verb 2013 EllaContinue reading

Nu că aş pune foarte mult preţ pe dictatura cuvintelor voastre. Dar adevărul meu vă dispreţuieşte. Aerul meu vă scuipă. Gingiile mele vă sângerează. Sunt cel mai tânăr cuvânt din poezia aceasta cu gust. Iar dacă nu vă convine judecata mea de apoi am să deschid o poartă spre raiul celor care luptă să ajungăContinue reading

absolutul respirat într-un sărut de ploaie păsări cu piepturi de aer scrutează în flacăra câmpului inimi căzute din orele de naştere a pietrelor aripi purtate de aprinderea inopinată a macilor se aşază pe tulpinile tăiate ale timpului şi ciugulesc din nodul tăcerii durerea de stingere a trilului absolut un înger de ploaie sărută cerul pârjolitContinue reading

zbor în armura de piatră când două inimi se roagă lumina pătrunde prin zidul ce împarte tăcerea în cântec şi piatră ploi de stele născute din nopţi abisale sfarmă tronurile de nisip ale orelor săbiile chipurilor frumoase amuţesc în oglinzile palmelor înlăcrimate deşerturi înfloresc din visele creionate în amintirile fetei morgana când două inimi seContinue reading

mărţişoare din zăpezi asfinţite se topesc zăpezile în inima fluturilor eliberaţi din rugina timpului aripi de culoare prind din rotirea spre infinit cercurile nopţilor se topesc zăpezile ce pietruiesc dorul de cer al copacilor cu păsări înmugurite ape limpezi hrănesc seminţe adâncite în ochiul pietrelor se topesc zăpezile rămase în cochiliile gândurilor paşi noi culegContinue reading

încolţire din măduva gheţii crengi rupte de primăveri acoperă cărarea ninsă cu timpuri de pradă lacrima paşilor reci suspină în pieptul sferic al căpriorului colţii umbrelor neiertate muşcă din privirea de nea încifrată în măduva gheţii neliniştea înalţă piscuri goale în inima străpunsă de urme încovoiate un înger dezleagă o ninsoare de pace peste orizontulContinue reading

Descătuşare în lumină

  un nor strălucitor aprinde fulgi de lumină peste câmpul înnoptat în inimi colivii ninsoarea se înteţeşte în cerul umblat de înger raze revărsate din mătănii de aer pătrund printre gratiile de fier ale nopţii aripi înalte smulg sărutul întunericului din rănile hrănite de somnul încarcerat muţenia sângerează lacrimi de cuvinte în tunelul din trupulContinue reading “Descătuşare în lumină”

urcuş înaripat

aripi de cer sculptate de glaciaţiuni înmuguresc din trupul nins într-un bulgăre de omăt oase albe se ridică din cioburile sângerânde ale curcubeului sfârtecat de timpuri purtătoare de săbii urcuşul urcuşul înaripat îmbracă privirea unor chipuri frumoase ce privesc în oglinzi adânci coarne de umbre cu fiecare strat de aer călcat mai sus de oContinue reading “urcuş înaripat”

îngenunchere în transparenţa sanctuarului

  în sanctuarul cu pereţi transparenţi de cer un surâs de copil pictează miresme de frezii pânze senine de corăbii ancorează uscaturi aride de braţe sub arce din raze de timp frenetice ape urcă din solzii argintaţi de cuvinte în pulsul ritmat al inimii aripi de linişte cuprind câmpuri ninse cu izvoare de soare înContinue reading “îngenunchere în transparenţa sanctuarului”