Iulie-n arminden Violetta Petre

  De mă încearcă iar regrete-amare, Nu-i nimenea de vină. Numai vara, Ce se răfaţă iar sub felinare, Furându-mi, ca o hoaţă, primăvara. Nici nu m-am săturat de iarba verde Şi n-am văzut nici merii cum se-mbracă, În irişi, albul florilor se pierde Şi de magnolii, vara mă dezbracă. S-a strecurat vicleană la amiază ŞiContinue reading “Iulie-n arminden Violetta Petre”

Şi ninge-n luna mai… Violetta Petre (Doamna de Si Major)

  Nu mai am timp, iubite, prin mine să te caut, Când m-am golit de tine, ca un pahar cu vin Din care soarbe timpul. Pe buza unui flaut A mai rămas amarul din frunza de pelin. Nu mai am timp, iubite, să te compun din versuri Cum o făceam odată,-n poemele de mai, EuContinue reading “Şi ninge-n luna mai… Violetta Petre (Doamna de Si Major)”

Şi totuşi aş rămâne-n primăvară…

Violetta Petre Eu am grădini sub gene şi pe pleoape Şi iarba creşte-n inimă şi fiere, Să-mi fie primăvara mai aproape Şi să nu simt în trup, nicio durere. Măcar acum, când ninge cu petale Din ramuri de cireş şi iasomie, Să simt cum, Doamne, harurile tale Mi le trimiţi şi altora şi mie. E-atâtaContinue reading “Şi totuşi aş rămâne-n primăvară…”

poezie, dor nestins Violetta Petre

  Mă ţeşi ca un păianjen, brodând iubirea-ţi vie Pe umeri şi pe braţe, pe frunte şi pe gură, Pe fiecare gleznă îmi scrii o poezie Şi-apoi îmi mângâi sânii, ca pe-o claviatură. Eu gem sub versul tandru, cu pielea de mătase Când palma ta m-atinge, metaforă din stele, A iarbă şi a cântec, iubireaContinue reading “poezie, dor nestins Violetta Petre”

Albastru 36 Violetta Petre

Albastru 36 Violetta Petre Sunt linie-ntreruptă de cascade, Un semn de întrebare pe la porţi Închise, unde ghilotina cade Dintr-un răspuns banal ce-l tragi la sorţi. Sunt umbra ta albastră franjurată De aşteptări la margini de abis, Sunt ce n-am fost şi n-oi fi niciodată, Sunt fructul din grădină interzis. Şi de-l atingi, s-or veştejiContinue reading “Albastru 36 Violetta Petre”

Primăvară siluită Violetta Petre Nu înţeleg ce spune vântul- Mă pălmuieşte fără milă. Mi-a zdrenţuit în zori cuvântul Cu setea-i crudă de reptilă. Îmi bate duşmănos la uşă, Cu dinţii muşcă din ferestre, În lăcomia-i de căpuşă. Ce diabolice orchestre, Cu decibeli lovesc în liră! Viorile se-ascund chircite Şi cântecul nu mai respiră Sub uraganeContinue reading

Fragment de roman – Fundul de ochi Violetta Petre Îşi şterse lacrimile cu mâneca cămăşii de noapte. Un beţiv se opri în faţa ei şi îi ceru o ţigare. Se sperie şi o luă la fugă…câteva secunde şi o bufnitură îi ţiui în creier. Pelicule de viaţă se perindau cu repeziciune prin ochii minţii, apoiContinue reading

Negarea iubirii Violetta Petre Nu mă lovi cu nefireasca ură, Mai bine ia o piatră şi loveşte! Mă doare mai puţin o lovitură A stâncii ce-n tăcerea ei mugeşte. Şi chiar de curge sânge, rana trece, Dar ura ta rămâne-nfiptă-n carne, Poemele pe rând să le înece Şi primăverile să îmi răstoarne. Ca şarpele ceContinue reading

Şi-acum mai eşti în mine Violetta Petre M-ai adăpat, iubite, ce sete-aveam în mine De ploile rebele, de vară şi de tine! Şi cum mai creşte iarba în pielea de sub palme Când palma ta rămâne pe sânu-mi şi adoarme! Şi-acum mai eşti în mine, ca un poem ce cântă Pe strune de vioară, cândContinue reading

Sunt floare de leac Violetta Petre Sunt floare de câmp, rătăcind fără rost, Copitele cailor albi mă strivesc, Scaieţii-mi înfig câte-un ghimpe anost În braţele-frunze. Mă ademenesc Cuvintele măştilor ce se-nvârtesc În juru-mi, să-mi fure miresmele dulci, Iubirea-n corole de cer dăruiesc. De sunt bălărie, de ce vrei să-ţi culci Un gând peste mine? ÎnContinue reading

Hai, iubeşte-mă şi taci! Violetta Petre N-am să mor, n-am să dispar, N-am să vitregesc grădini. Chiar de înfloresc mai rar Îmi sunt mugurii aldini. Şi culorile-mi sunt vii Şi aşa vor fi mereu. Imortelă din câmpii Născută din Dumnezeu. Hai, culege-mă cu dor Şi agaţă-mă în cui! Să-ţi fiu visul cel uşor Somn uşorContinue reading

Degringoladă Violetta Petre În mine cresc cetăţi de necredinţă, Am inima-n atele şi-mi îngheaţă Sclipirile cuvântului prin ceaţă Şi îngerii jelesc a neputinţă. Priveşte Dumnezeu prin noi, cu teamă- Să-şi ia vacanţă, astăzi, plănuieşte În infinitul ce acum descreşte Şi rugile-n genunchi încep să geamă. Degeaba, clopote mai bat spre seară- A asurzit de-o vremeContinue reading

Tandem poetic Eu voi pleca Daniel Bratu Eu voi pleca-n curând, doar ca să vin, cu pasul mic, de cal împiedicat, la uşa ta, vizorul cristalin mă va filma cum nu-ndrăznesc să bat. Cum mă învârt ca păsăroiul spin, ca un nebun fără certificat, orbecăind pe holul unde ţin vecinii răi să-mi dea câte unContinue reading

Adio, scris, adio, poezie! N-am vorbele la mine, s-au întomnat devreme Şi stau în aşteptarea divinei companii- Ea, Muza-i obosită, din vise, să mă cheme Unde sunt în vacanţă şi ascult simfonii. Pe-o insulă pustie, în spatele retinei Mi-am ridicat o casă din pânză de paing; Câte-un sonet albastru îi dăruiesc reginei, De pânza eiContinue reading

Marea ca o toamnă Violetta Petre Mă doare azi, un dor de tine, mare Şi-aş da cu barda-n valul înspumat, Să curgă sânge-aşa în disperare Cum curge lacrima în toamna ce mi-ai dat. Atâta te-am privit o viaţă-ntreagă! La ţărm scriam poeme-nsingurată; Azi, nici albastrul tău nu mă dezleagă De dor. Şi îmi rămâi nedescifrată.Continue reading

Numai toamna n-am ales Violetta Petre La răspântie de gânduri, m-am oprit să te aud Nu erai, doar cerul nopţii înflorea-n albastru crud; Undeva, pe-alei ascunse, toamna se insinua Şi în sevele bătrâne şi în amintirea ta. Am simţit cum mă pătrunde ca o hoaţă fără saţ Şi mi-a prins verile toate şi le-a sugrumatContinue reading

Toamnă în poeme Violetta Petre S-a întomnat cerneala-n călimară A prins un iz de frunze veştejite Peniţa, pe-o silabă, stă să moară, Rămân cuvinte nemărturisite. Poemele aşteaptă la o vamă (Sârma ghimpată le-a rănit elanul), Sub robele prea grele de aramă A început să ţipe porţelanul. Doar cioburi se împrăştie alene Pe linia de graniţăContinue reading

Poem de dincoace de tine Violetta Petre Dincoace de noapte, dincoace de stele Înfloresc în cântec versurile mele; Simfonii astrale, îngerii îngână, Tatuez poeme cu Muza de mână. Pe un braţ albastru râde o cicoare, Dincoace de noapte, ziua ta mă doare; Zorii se despică în sclipiri de sânge, În braţele tale dimineaţa plânge. GemeContinue reading

Am mai îmbătrânit cu un poem Violetta Petre Mai urc o treaptă…câte-au mai rămas? Oricâte-ar fi sunt toate în poeme Cu versul prins de limba unui ceas, În toamna unui vis ce-n rimă geme. Mai scriu o filă, iar mai fac un pas, La o răscruce-nghenunchez de teamă, Sub ramul desfrunzit un scâncet las; Iubite,Continue reading

Poem, pe buze, sângerând Violetta Petre E vara în genunchi, cu ruga-n floare Şi eu îngenunchez sub frunza ei; Ce dacă-i verde? Uneori ne doare Chiar verdele… şi florile de tei Sunt lacrimă de miere şi suspine, Ce ning în calendar, în loc de ploi; Eu le adun pe toate-n ochi la mine, Să fieContinue reading

Vânători de poeme Violetta Petre Sub paşii mei se surpă-un vis de vară- (E-un drum pe care calc de-o vreme-ncoace); În stânga este iarnă,-n dreapta zace O toamnă cu genunchii pe afară. Iar primăvara pribegeşte-amară De dincolo de noi, ca o zăludă, Nu vrea nici lacrima să mi-o audă; Şi ce aproape îmi era odinioară!Continue reading

Un dor se risipeşte Mai plouă azi albastru, pe o cicoare-n floare Cu spini şi cu susPINE, într-un tăcut decor, O inimă se zbate între-nserărări şi soare, Închisă în castelul în care vise mor. Un dor se ghemuieşte, privind în depărtare Cum cerul se îmbracă în strai de ametist, O lacrimă coboară, orfană de culoareContinue reading

Doamnei Ileana Vulpescu Când plouă peste lume cu flori de liliac, Cuvântul se coboară din glas de ciocârlie Şi se aşază-n taină pe filele ce tac Ca broderia fină pe româneasca ie. Şi curge precum râul curat de la izvor Şi-adapă setea noastră de zicere română, Iar Doamna ce-l dezbracă de hainele ce-l dor ÎiContinue reading

Sub nori Sub nori, surâsul ţipă-n pielea goală Atât de tare că se nasc culori, Corole se îmbracă-n strai de gală La balul anotimpului cu flori. Şi cerul dă sentinţa fără milă: -Să plece norii negri care ning! Perdeaua-ntunecată şi umilă Şi-adună ploile în pânza de paing. Pe ici, pe colo, umbre-ntârziate Şi-adună picăturile deContinue reading

Câte-aş face să te am Şi te-aş spânzura de cer, Să mă ningi cu flori de tei, Să te-aşezi pe ochii mei Ca un zâmbet efemer. Te-aş ascunde-ntr-un bujor (Alb sau roşu, rozaliu), Să te simt cât eşti de viu Şi de dorul tău să mor. Şi te-aş încuia-ntr-un vis, Numai mie să îmi cânţi,Continue reading

S-a dus şi Boris Ioachim Plecăm în altă lume, ne ducem rând pe rând Şi nu se ştie unde şi nu se ştie când Ne rupem de o viaţă şi-n moarte bâjbâim Şi nici la judecata de-apoi nu ne căim. Ne urâţim amurgul cu ură şi blestem; Arunci cu piatra-n mine, când, să m-ajuţi, teContinue reading

După ploaie Ştii că ploaia e iubire, pentru verdele din noi? Ştie cerul mult mai bine când ni-e sete şi ni-e dor. Şi atunci îşi cerne-albastrul, când de mână amândoi, Pe sub lacrime de îngeri, să zburăm ne e uşor. Râd pădurile şi frunza freamătă ca un poem Când se-aşterne pe hârtie, ca o lacrimăContinue reading

Noiembrie cu ploi Cât mă doare să te aflu prea departe, peste-un veac Undeva, cândva în lumea unde umbre dorm şi tac! Vin şi-ascult tăceri de piatră, lângă-o cruce unde-am scris Un poem udat de lacrimi, când doar lacrimi ţi-am promis. Ţi-am pus liliac pe frunte şi-un sărut pe crucea grea, Fir de trandafir sălbaticContinue reading

Valsul inimii Au înflorit castanii, privind la fel, spre cer Ca ochii mei spre tine, când pleci fără să spui, Iar eu rămân a nopţii, rămân a nimănui; Că vei veni în vise, să mă-nfloreşti, mai sper. E-atâta primăvară şi ţip de-atâta dor! Salcâmii-şi pleacă ramul, pe macii-nlăcrimaţi- Au înflorit devreme şi vor muri uitaţiContinue reading

prinde-mi numele într-o ramă doar numele cu doi de ”t” sau înfăşoară-l în jurul dimineţii să-ţi coloreze în violet toate nedumeririle eu exist sunt din carne şi oase am şi o inimă care bate pentru tine când uiţi că-mi eşti în braţe lasă-ţi mâna pe umărul meu care plânge tu nu-l auzi niciodată pentru căContinue reading

Când primăveri, de-atâta ploaie, gem Şi plouă parcă-n ciudă, să nu-mi treacă Nici lacrima şi nici tu nu-nţelegi, Că-n mine sunt bucăţi de promoroacă Şi munţi de gheaţă şi-alte ierni întregi. Şi plouă parc-a moarte şi-a trădare, Ca-n săptămâna patimilor. Ştii? Şi-atunci era-ntuneric, niciun soare Nu se vedea din negre cochilii. Şi plouă în genunchiContinue reading

Eu, de Florii, n-am flori şi n-am iubire Azi, florile n-au mai venit la mine Ca altădată când zâmbeau prin casă; O zi ploioasă, tristă fără tine, Cu lacrima ce, încă, nu mă lasă. Am pus în vaze amintiri de-o viaţă- Culori mai vii, de toamnă sau de vară; Prin colţuri stau chircite flori deContinue reading

Din cer lipseşte-acuma Dumnezeu Un zâmbet am şi vulturii-l strivesc, Muşcând din el cu foame de lumină, Dar alte zâmbete pe frunte-mi cresc- Mirositoare fire de sulfină. Veniţi şi le culegeţi până când Nu se-mbulzesc copitele să calce Un fulg de nea, un soare rând pe rând! Naive, vrând cu moartea să se joace. ŞiContinue reading

Monştrii sacri s-au adunat pe scena morţii Pleacă pe rând şi ne lasă orfani, Goale secunde, clepsidre de ani Mai cenuşii şi mai fără actori, Scena-i săracă şi fără comori… Lacrimi suspină iar, doliul e-n noi, Goi ne sunt ochii, copacii ni-s goi, Crinii sunt negri, i-adună un dric Şi-n urma lor nu rămâne nimic.Continue reading

Gânduri Ne-mbracă primăvara în gânduri violete Când liliacul cântă pe ramuri, pentru noi În fiecare floare vreo trei sau cinci sonete, Norocul să ne-aducă aproape pe-amândoi! Să ne înmiresmeze, iubirea ce ne leagă Într-un poem de-april’ uitat printre troiene Această simfonie-n culori din lumea-ntreagă Ca un sărut pe gură, sau ca un vis pe gene.Continue reading

Viaţă fără viaţă…(proză scurtă)

  Se agăţă de o beldie din gardul ce abia se mai ţinea. Respira greu şi se gândea cu groază că mai are câţiva metri până la uşa casei. Trecuseră anii în goană pe lângă ea şi acum era o bătrână singură, bolnavă, care-şi ruga moartea în fiecare seară în faţa icoanei cu Maica DomnuluiContinue reading “Viaţă fără viaţă…(proză scurtă)”

”DRAGA MEA” Nu-mi trebuie cuvinte alese să aud Ştiţi voi, câte cuprinde în el cuvântul ”dragă”? Sau, ”Viole(n)tta dragă”, (de dorul lor asud) Le-aş scrijeli pe suflet, pe viaţa mea întreagă. E ca un vers din stele, coborâtor din rai, O simfonie-albastră-n buchet de sentimente Adânci, nemuritoare…dar rar mi le mai dai! Eu le adunContinue reading

Dacă mi-ai privi urma paşilor, mi-ai vedea strivit sufletul de greutatea păcatului de-a te iubi vinerea… Violetta Petre Dacă m-ai iubi cum te iubesc, ai asfinţi în răsăritul meu… Violetta Petre    

Violetta Petre Eseu despre mină de Violetta Petre | Mai 12, 2010 În adâncurile negre, aerul rarefiat Te sufocă …Şi lumina înspre stele a plecat… Pietrele de flori de mină strălucesc incendiar Cum de-atâta frumuseţe stă-ngropată-aici? Şi iar Îmi pun întrebări de ieri, de acum, ce nu mă lasă Să gândesc, că e firesc, minaContinue reading

Fără semnal De dincolo de lume, de dincolo de timp, Unde nu cresc secunde şi niciun anotimp, Tot aşteptăm semnale de la cei dragi ce nu-s Şi-n caierele vremii de-o vreme au apus. Pândim minutul rece, dar ceasul s-a oprit; O lacrimă din ceruri în ploi s-a risipit, Durerea ne-ngenunche şi strigătul e gol, EcoulContinue reading

Fundul de ochi – fragment de roman

  Nici nu băgă de seamă pe unde merge, ce face…Schimba vitezele instinctiv, semnaliza automat, nu vedea nimic în trafic cu gândul la întâlnirea cu Bogdan. Avea puţin timp la îndemână să facă duş, să se schimbe. Parcă maşina în faţa blocului, urcă în fugă, ignorând privirile curioase ale vecinelor, care sprijineau balustradele balcoanelor. ÎşiContinue reading “Fundul de ochi – fragment de roman”

S-ancoronat minciuna Când fluturii de noapte roiesc deasupra lunii, Eu dănţuiesc nebună pe inima minciunii; Poate că-i pot ucide pe sub călcâiul minţii O vină din scenariu, când se adună sfinţii La sfadă să rezolve petiţii pământene Aduse chiar de fluturi, pe ale lor antene. -Vedeţi ce de invazii? Minciuna se prelinge În orice cuvântareContinue reading

Doar dacă… Sunt pasărea neliniştii albastre, O zbatere de cântec fără cheie, O liră între harpele sihastre, Sunt rătăcire-n trupul de femeie. Meridianele s-au şters pe hartă, Haotic, drumul s-a-ncurcat în mine Şi paşii, doar chemarea ta, mi-i poartă De dincoace, spre dincolo de tine. Ţi-e numele iubire, sau ţi-e ură? Să ştiu pe undeContinue reading

Un pic de mov Se pierde printre-atâtea veri de ceară, Pe câmpuri împânzite de culori, Un pic de mov, o lacrimă de seară Modestă, printre-atâtea alte flori. Ascunsă în lăcaşul de sihastru Sub platoşa-i de spini pentru duşmani, Tânjeşte după roşu şi albastru De-a lungul nopţilor atâtor ani. Mireasma-i delicată naşte ură, Doar macii seContinue reading

Fundul de ochi – fragment de roman

  -Ia dreapta! Ia stânga! Apasă pe acceleraţie! Bernard ţipa ca scos din minţi, agitându-se, dând din mâini ca un nebun. Genţianne se chircea în ea cu fiecare ţipăt şi tremura din toate încheieturile. -Te rog frumos, nu mai ţipa! Lasă-mă să conduc! strigă disperată, luând mâinile de pe volan. Îi venea să intre înContinue reading “Fundul de ochi – fragment de roman”

Dor mi-a fost de mine Albăstrele râd în soare, dimineaţa cum să fie Când te-ntâmpină albastrul îmbrăcat în reverie? Decât bună şi senină şi frumoasă ca un vers Leganat pe-un colţ de lună în albastrul univers? Râd corolele deschise şi aşteaptă mângâiere, Eu le mângâi cu privirea şi cu sufletu-mi de miere, Că mi-au datContinue reading

Ger A-mpietrit pădurea-n zori, Nemişcaţi copacii-aşteaptă Să se scuture de nori Pe sub raze ce se-ndreaptă, Mai timide ca oricând, Spre pământul în tăcere; A-ngheţat şi al meu gând Şi scrâşneşte de durere. Gerul a ucis şi flori, Flori de gheaţă le-au luat locul, Sub zăpadă zac fiori Şi mi-a îngheţat norocul. Râul s-a opritContinue reading

iubirea virtuală doare ca orice iubire singura diferenţă este că virtual iubeşti nedefinitul un vis pe care ţi-l fixezi ca şi ideal uneori rămâne mai multă cenuşă şi tăciuni deloc câte-o scânteie-ţi mai sare în ochi şi te trezeşte la realitate te poţi îndrăgosti de poezia lui (ei) de un zâmbet de un ochi albastruContinue reading